Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Principiul lui Olaf Arrhenius și Edward O. Wilson – temeinic verificat în teren – dovedește limpede că atunci când un habitat natural este alterat în proporție de 50%, peste 90% dintre speciile animale și vegetale de acolo au dispărut deja!...
Așadar, urșii „rămași pe drumuri” sunt doar un simptom ce precede moartea ținuturilor!; o parte din vârful aisbergului morții fiindcă ei, mai mari fiind, se văd.
Dar!…
Înaintea crizei lor, în aceste locuri stricate de om au dispărut nenumărate specii mărunte pe care omul nu le știe, nu le observă și care pentru el „nu contează”. Dar contează în lanțul trofic „de la Dumnezeu”, iar stingerea lor a atras deja consecințe greu de apreciat și măsurat deocamdată. De aceea, aplicarea „Principiului de precauție” este necesară.
Pe scurt, acest principiu, adoptat de ONU în 1994, enunță astfel: „Când există riscul unor perturbații grave și ireversibile, absența unor certitudini științifice absolute nu poate fi folosită ca pretext pentru a amâna adoptarea măsurilor”.
Dar!…
Cine îl ia azi în seamă, sub presiunea ignoranților bântuiți de ideea de câștig prin stoarcerea resurselor naturale cu orice preț?!
Ar trebui înțeles că a fi contemporani cu o biodiversitate complexă – din care și ursul face parte! – este curată binecuvântare ce obligă omul, ca fiind „Primus inter pares” - ”Primul între egali” - să se simtă răspunzător de soarta tuturor.
Până una-alta, în condițiile în care distrugerea ”sălbăticiilor” va continua – și va continua! – celor care se vor aventura în munte le recomand mersul atent și dotarea cu un spray anti-urs. Este extrem de eficient la distanță bună.
Iar conviețuirea cu biodiversitatea – cu darul de viață făcut de Dumnezeu ținutului carpatin – presupune asumare de riscuri și măsuri moderne, adecvate și generoase, de la asigurări de pagube și garduri electrice, la spray-uri, câini buni, grajduri și saivane solide, pază și prudență individuală plus – esențial! – respectarea integrității eco-sistemului forestier: asta însemnând scăderea invaziei comercial-turistice și a jefuirii acestuia.
Altcumva spus, respect și iubire pentru viață, în toate formele acesteia!
Dar!...
Câtă vreme la conducerea țării, a ținuturilor și instituțiilor s-au cocoțat - cu larg sprijin democratic - ignoranți făloși precum Klaus Werner Johannis & camarila, Boc & camarila, Tanczos Barna & camarila, Dragnea & camarila, Șoșoaca & camarila și alți entuziaști decerebrați - țărănoi și țoapepentru care patriotismul se reduce la arborarea costumelor populare și a tricolorului peste burdihane - cu toții bântuiți de lăcomia lui ”a avea” fără de măsură, șansa ca patrimoniul viu al Carpaților să fie respectat este minimă.
Dar!
Nădejdea - atât cât poate fi - este în ceilalți: în trăitorii în ”a fi”. Trezirea și coalizarea acestora - om cu om și om de la om - este cea care, în timp, va realiza masa critică necesară schimbării atmosferei moral-spirituale a țării; moment din care și oferta politic electorală va fi una cu o ”stofă” mai bună... Asta dacă Terra și pacea vor mai avea răbdare. Oricum, e singura șansă...
Și o veste de ultimă oră: sub presiunea defrișatorilor firmei Canales Tahuamanu, asemenea urșilor, tribul izolat Mashco Piro a părăsit pădurea amazoniană...
