DIAGNOSTIC, PROGNOSTIC, COMPASIUNE ȘI SOLUȚIE

Nicolae Romulus DĂRĂMUȘ

În urmă cu ani, când Șoșo - acest Obelix de sex opus, azi, europarlamentar român - a apărut în politică, am scris clar diagnosticul și... prognosticul:

Tulburare mixtă de personalitate: ”triada sumbră” (sau ”neagră” la psihiatrii anglofoni): narcisism pervers manipulator + psihopatie + machiavelism; aici și cu nuanțe de paranoia (merită ”googălit”...).

Am scris atunci și că va sfârși trist: fie în vreo pușcărie, după sfidarea repetată a legilor, fie cu un accident vascular grav: cardiac sau cerebral. Doar compasiune personală, așadar... Și măsuri generale...

”Triada sumbră” - tot mai frecventă în politica de vârf mondială - preocupă serios pe psihologii și psihiatrii de elită din vest - nu mulți!... - mai cu seamă din cauza amintită: zbaterea spre a se cocoța în funcții decisive și efectele publice grave ale activității lor, maladia nefiind vindecabilă.

Nu insist acum asupra cauzelor beteșugului, reprezentate de trauma transgenerațională și traumatismul sechelar de ordin neuro-psihic, produse în familiile profund disfuncționale (numite și ”toxice”), rezultat al ”celor șapte ani de acasă” până spre adolescență.

Dar!...

Trebuie observat (apropo de ”triada sumbră”) că un discurs identic - doar ceva mai temperat ca intensitate vocală și vulgaritate - are și Viktor Orban al Ungariei, în prezent la șefia Consiliului UE, și că Șoșo i-ar fi un de folos purtător de cuvânt, dacă ar avea etnia corespunzătoare. Că în discursul lor se află însă și unele adevăruri triste, e... adevărat.

Faptul că un mare număr de diasporeni au votat-o pentru funcția de europarlamentar arată limpede nivelul de inteligență, de cunoaștere și de conștiință al celor care - plecați îndelung fiind - habar nu au de realitățile și necesitățile țării; de această neînțelegere nefiind scutiți adepții săi aflați ”intra muros” și tăcuții indeciși sau oportuniști de prin vizuinile personale de aici.

Am scris-o de multe ori: când iubești, nu pleci: din familia, casa și țara ta. Căci dacă o faci, nu e cum ca acestea - familia, casa și țara - să o ducă mai bine, lăsate fiind pe mâna altora. Excepție fac, la nivel de familie, rezilienții!

Totuși, nădejdea este în ceilalți, în cei rămași: iubitori, nădăjduitori și implicați cu credință... Credință!... Nu evlavie cu recuzită de operetă: cruci, icoane și tricolor!

Trebuie observat și înțeles comportamentul fluctuant-”sinusoidal” al bolnavilor de acest fel, fundamentat pe instabilitatea emoțională a trei roluri alternative și succesive: salvator, călău și victimă, în funcție de rezonanța emoțională a ambientului.

Practic, acest prototip uman este doar victima propriei case părintești ”toxice”, care i-a fost și călău, nesănătatea sa fizică fiind consecința nesănătății minții proprii, rezultat al minților ”din neam”.

Boala nefiind vindecabilă, bolnavii care suferă de ”triada sumbră” pot fi opriți doar de la distrugerea produsă în jur, prin îndepărtare din funcții, neputând fi opriți însă de la autodistrugere.

Și un îndemn: ”Fii tu schimbarea pe care o dorești în lume!” (Gandhi), pledând public și explicit pentru aceasta, dar fără a avea așteptări. ”Trezirea” este om cu om și om de la om. Căci ”Nu se știe de unde sare iepurele” cospiritual și astfel crește masa celor dedicați adevărului, binelui și frumosului.