Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Motto: ”Ceea ce se întâmplă animalelor se va întâmpla în curând și omului” – șeful de trib Seattle, la 1851
Aș voi să fiu clar de la început:
La cât de fragmentat, invadat, confiscat, exploatat legal și jefuit de oameni este ecosistemul forestier carpatin, doar un singur urs de ar mai rămâne în România, el se va intersecta cu activitățile și cu posesiile omenești, devenind stricător sau periculos, drept care va fi ucis ”cu acte în regulă”.
Acesta a fost mersul spre extincția ursului în întreg vestul european ”civilizat”, iar România este pe același toxic drum, pare-se inexorabil… E destul să privim soarta ursului Bruno (botezat așa de nemți) care, în 2006, migrând din nordul Italiei în Germania, a devenit periculos (pentru stupi, oi și gâște) și a fost împușcat.
Apariția urșilor ”la șosea” și acolo unde nu au existat până de curând, precum și conflictele cu omul – uneori sângeroase – sunt numai un simptom al bolii ”civilizației și progresului”. Iar specia asta nu își extinde umbletul doar din cauza foamei, ci și din cauza pierderii liniștii, a locurilor izolate menite adăpostului, împerecherii și creșterii puilor. Precum ar face și un om, dacă prin gospodăria sa ar trece nepoftiții, instalându-se sau luând.
Principiul lui Olaf Arrhenius și Edward O. Wilson – temeinic verificat în teren (citat de Hubert Reeves în ”Pământul e bolnav”, pag. 136) – dovedește limpede că atunci când un habitat natural este alterat în proporție de 50%, peste 90% dintre speciile animale și vegetale de acolo au dispărut deja.
Așadar, urșii ”rămași pe drumuri” sunt doar o parte din vârful aisbergului morții fiindcă ei, mai mari fiind, se văd. Dar! …
Înaintea crizei lor, în aceste locuri stricate de om au dispărut nenumărate specii mărunte pe care omul nu le știe, nu le observă și care pentru el ”nu contează”. Dar contează în lanțul trofic ”de la Dumnezeu”, iar stingerea lor a atras deja consecințe greu de apreciat și măsurat deocamdată.
De aceea, aplicarea „Principiului de precauție” - bine explicat de același Hubert Reeves – este necesară.
Pe scurt, acest principiu, adoptat de ONU în 1994, enunță astfel: ”Când există riscul unor perturbații grave și ireversibile, absența unor certitudini științifice absolute nu poate fi folosită ca pretext pentru a amâna adoptarea măsurilor”. Dar… cine îl ia azi în seamă, sub presiunea ideii de câștig și stoarcere a resurselor naturale cu orice preț?!
Spațiile sălbatice carpatine așadar - locul sălbăticiunilor - au devenit astăzi doar un teren destinat omului: teren de vânătoare, de exploatare forestieră mecanizată, de excursii în hoardă (mai nou și cu câinele personal: sursă de iritare a urșilor!), teren de practicat cursele off-road și cele cu ATV-uri, teritoriu de cules industrial fructele de pădure și ciupercile (hrana văratecă a urșilor) – fapt petrecut și în rezervații! - teren de instalat stâne cu mii de oi și sute de vaci, loc de așternut asfalt pentru ”cel mai spectaculos peisaj” (de fapt afaceri pe bani publici), ofertă pentru montat piste de schi alpin, trasee de cicloturism și pentru construcții turistice diverse, personale sau de circuit... Așadar, casa și cămara urșilor – cum spuneam la început - au fost și sunt fragmentate, invadate, confiscate și jefuite de către nesătulul om! De aceea au ajuns urșii ”pe drumuri”, la propriu și la figurat.
De curând, în Bucegi o tânără a murit violent și în condiții suspecte, în tragica întâmplare fiind implicat și un urs mic. Totul întâmplându-se în vreme ce iubitul și însoțitorul acesteia, părăsind-o la necaz, s-a mulțumit să sune la 112. Ursul a fost ucis, dar istoria merită o serioasă anchetă criminalistică, mai cu seamă fiindcă junele – cu fața acoperită – declara reporterilor: ”A fost un simplu accident… Și atât”.
Subiectul meu este însă altul: cel expus pe larg până acum și cel din rândurile ce vor urma.
Tragica întâmplare a scos de prin unghere hoarda masculilor depilați și a pipițelor siliconate care – alături de „românii verzi” ai lui Caragiale de prin televiziuni și ziare – au cerut ”capul lui Moțoc”, adică reducerea numărului de urși prin vânătoare. Vorba Lăpușneanului: ”Proști, dar mulți!”
Și povestea asta grea, dând apă la moară afaceriștilor din vânătoarea comercială, a dus la adoptarea în plenul parlamentului a obsesivei propuneri a fostului ministru Tanczos Barna prin care aproape 500 de urși vor fi vânați în anul 2024, dintr-un efectiv absolut necunoscut numeric!
Criminala decizie legalizată – bazată pe ceea ce se cheamă ”cota de prevenție” - este similară unei ipotetice tentative a unui fantomatic minister de interne care, spre a reduce criminalitatea unui oraș, ar ucide la grămadă câteva sute de locuitori ai acestuia, în ideea că printre aceștia se vor brodi și 2-3 criminali și violatori.
Până una-alta, în condițiile în care distrugerea habitatului ursin va continua – și va continua! – celor care se vor aventura în munte le recomand mersul atent și dotarea cu un spray anti-urs. Este extrem de eficient la distanță bună. L-am verificat!
