Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Când cineva - singur sau în cuplu - merge în vizită la prieteni, de regulă își pune haine mai îngrijite și alege un cadou potrivit: o carte, un obiect de artă...
Poate se și parfumează discret... Eu, fiind anosmic, nu am avut acest obicei. Acum însă îl am...
Ajuns în casa gazdei, absolut firesc, oaspetele admiră ambientul - la care pun umărul o pictură, bunul gust al decorului, un aranjament floral, toaleta gazdei - eventual ascultă o muzică bună și discută acolo câte-n lună și-n soare.
Ba mai mult: asistența poate beneficia de surpriza unui adevărat număr artistic al vreunuia - un cântec, o recitare - iscat de atmosfera bună și înălțând-o totodată.
Ceea ce puțini oameni observă este faptul că toate cele care au bucurat ochii, urechile și, prin ele, sufletul, înseamnă creativitate, iar când e vorba de arte, înseamnă creație.
Altcumva spus, consumatorii consumă ceea ce alții creează: de la o haină elegantă, la o pictură, de la o carte, la o recitare luminoasă, toate minunate; dovadă că ”Frumosul e la fel de folositor precum utilul”, cum scria Victor Hugo.
Cu astfel de prilejuri, nu o dată mi-a fost dat să aud: ”Da... Frumos!... Dar eu... Eu n-am niciun talent!”... Rostirea, fără excepție, vine ”din adâncul sufletului”, iar intonația trădează resemnare și regret.
Este momentul în care, tot fără excepție, îl contrazic pe om, căci nu există om fărătalente!... Talente!... Multe așadar, nu doar un talent!
Doar că nu a avut norocul de a-i fi fost observate, descoperite și cultivate de către părinți!...
”Lasă pictura! (muzica etc...)... Cu ea mori de foame!... Fă-te avocat!” - este îndemnul unei substanțiale majorități parentale care, crezând că își îndreaptă copilul pe ”calea cea bună”, îl îndepărtează de vocație: de cel care ar fi fost menit să fie; de rostul venirii sale pe lume.
În aceste condiții, adultul ”sufocat părintește”, resimțind mereu chemarea interioară, își spune că va face ce-i place mai încolo,... ”la pensie”...
Mai trist este când părintele imatur, uzând de ”autoritatea de părinte”, își forțează talentata odraslă spre a face meserii extrem de îndepărtate de ființa acesteia.
Nu detaliez acum bolile trupului - „boli de stres” - cauzate de rămânerea comodă ”acolo”.
Este motivul pentru care - cu rarisime excepții - omul aflat în preajma sfârșitului înțelege căa trăit ”iadul pe pământ”: întrucât în acele zile târzii - zile ale sincerității totale - cel care a fost se întâlnește cu cel care ar fi putut fi...
Până nu e prea târziu, omul curajos își poate schimba drumul, transformându-și soarta în destin!...
”Drumul Damascului” și ”înmulțirea talantului” - pilde biblice - au multiple semnificații; vorba fiind de individuație - procesul găsirii de sine descris de C.G Jung și posibil la orice vârstă!... Moment din care omul, dăruindu-și, dăruiește! Cel care este ”aplaudat” și, de la o vreme, plătit pentru ceea ce face, făcându-i lui bucurie mai întâi, este în sens!
Fiindcă iubirea - implicit cea de sine - înseamnă punerea în valoare a propriilor talente în propriul folos, al ”aproapelui” și al ”celor mulți”; înseamnând răspunsul la întrebarea ”Pentru ce am venit eu pe lumea asta?”.
