Nu demult îmi scria un prieten că începând din acea zi până în iunie, conform legii, se oprește pescuitul în ”apele de șes”, fiind intervalul de reproducere a majorității speciilor de pești. Totodată adăuga - vorbind de râul Prut (unde el merge adesea) - că în paralel începea „sărbătoarea braconierilor” cu orice mijloace pe acest râu și pe lacul de acumulare Stânca Costești; și că, așa cum se întâmplă de ani și ani, magazinele din nordul Moldovei - ținut evlavios de se rupe! – vor vinde la greu pește provenit ilegal din Prut (crap sălbatic, somn, caras și plătică), spre bucuria locuitorilor cumpărători. Și mă întreba:
”Oare ce am putea face?”… Drept care i-am răspuns:
Ce am putea face?... Educație. Nimic altceva decât educație... Fără speranța că noi vom prinde vremi mai bune... Le vor prinde alții, poate: copiii nepoților noștri. Noi putem fi numai părți ale unei ștafete a binelui acestor locuri!... Asta trebuie înțeles!
Doar când se va atinge, numeric vorbind, masa critică pozitivă a celor care iubesc natura - ei simțindu-se parte din ea, nu doar consumatori și utilizatori ai acesteia - din această masă nouă moralmente se vor extrage și autoritățile conștiente, iar infractorii vor fi și ei mai puțini.
Așadar, atmosfera spirituală a unui loc generează realitatea tuturor: oameni de pe stradă, autorități, arbori, ape, faună etc... Realitatea Vieții... Acesta a fost procesul oriunde în lume, deși cam peste tot atenția a început doar spre „fundul sacului”; de unde și biodiversitatea făcută pulbere în vestul Europei!
Deocamdată autoritățile sunt din aceeași stofă spirituală cu infractorii; cu rare excepții, firește. În poliție, în justiție etc. domină ”filozofia”: ”Pentru un amărât de căprior, să bag eu OMUL la pușcărie?”... Omul de pe stradă majoritar la fel gândește... El se crede OM - chiar dacă e un bețivan, hoț, tâlhar, violator ori politician corupt...
În unele eco-procese gazetărești - întrucât eu nu am avut vreodată avocat - am fost sfătuit de un prieten, bun psiholog:
”Încetează să mai vorbești ca tine: clar, cu dicție, argumentat... Că pierzi!... Bâlbâie-te, ezită, fă pe prostul... Căci judecătorul e din stofa prostului cu care te judeci și abia atunci te va simpatiza și pe tine... Dacă ești tu însuți, va coaliza cu idiotul, că-i ca el...”
Nu l-am ascultat și am făcut bine... Dar asta e altă poveste...
E la vedere: unii pescuiesc râurile și le secătuiesc, alții vând peștele ucis, alții îl cumpără, alții - autoritățile - îl primesc de-a gata ca să închidă ochii la fărădelege... Și așa e cu toate: cu lemnul pădurilor, cu fauna carpatină... Căcănarii fură, ucid, căcănarii cumpără, căcănarii păzesc... Și așa se întâmplă și cu cele care privesc direct chiar binele omului: învățământul, sănătatea, multe... Cu notabile excepții.
E o veselie decerebrată unde lăcomia, posesiile, alcoolul, banii și indiferența fac casă bună cu strivirea ”corolei de minuni a lumii” din care și omul face parte.
Nădejdea este în cei care înțeleg asta și, ”plutind în adevăr”, rostesc adevărul oriunde, cu orice prilej și dinaintea oricui, începând cu propria familie și terminând cu ”agora”: pe rețele, în presă, în întâlniri etc.
A trăi cu sens, printre altele - profesionale și ale fericirii personale - asta înseamnă!
........................................
P.S. ”A pluti în adevăr” - o sintagmă cheie, care nu îmi aparține. A scris-o Eminescu în ”Luceafărul”: ”Venea plutind în adevăr”...