Debut de an fiind, încep prin a mărturisi că, acum vreo 32 de ani, am pornit ceea ce aș putea numi „sezonul memoriilor și al petițiilor”. În urmă cu vreo 12-13 ani am aruncat însă un geamantan mijlociu plin cu petiții (în copie) și răspunsuri, precum și o cutie de pantofi ticsită cu confirmări de primire: de la ministere, parlament, președinție. Nu mai pun la socoteală copiile actelor unor procese juridice ”pe mediu” (unele după braconajul la urs - pe pârâul Bancu, din Suhard - al premierului de atunci, poreclit Bombonel)... Sute, așadar, de petiții și confirmări.
Răspunsuri am primit uneori, dar circuitul era același: de la forul înalt, petiția mergea ”la județ”, iar acolo, acoliții pârâților din vreun amețit organ județean de control ”spălau” căcănarii... Căcănari, și unii și alții... ”Asisus asinum fricat” - ziceau latinii... Nu agreez limbajul bulevardier, însă uneori el e sugestiv și substituie o psiho-caracterizare amplă.
Concluzia mi-a fost simplă - eu cunoscând uneori nemijlocit pe împricinat sau împricinați. Anume:
O mare masă din populația pluri-etnică de azi a țării suferă de o tristă identitate: lipsa iubirii și a respectului pentru ”aproapele” ...: om, ori pentru ”aproapele” care e ”râul, ramul”, păstrăvul, dropia, ursul, furnica - fiecare întrupând o parte Marea Lucrare Divină; cum e și omul, care însă se crede” deasupra” altor creaturi...
De aceea, atât pârâții, cât și ”organele”, fiind din aceeași ”stofă” spirituală și simțind la fel neiubirea pentru Natură, sunt tributari opticii: ”Pentru un amărât de căprior (dropie, cocor, câine, cal, urs... molid etc.) să pedepsesc eu OMUL?...” Această frază am auzit-o nu o dată (cu nuanțe diferite după caz) din guri de judecători, procurori, polițiști, eu fiind în postura de cetățean, dar și gazetar de mediu cu zeci de ani la activ.
De aceea am conchis: soluția este EDUCAȚIA !... Educația ”pro natura” în acest caz.
Eco-artele (eco-literatura, filmul, artele pastice ”pro natura” etc.) sunt cheia acestei DEVENIRI, fiindcă transmit mesajul rațional prin emoție. Doar rațional servit, un îndemn bun nu ”prinde”: rămâne o simplă lozincă!... Vehiculat prin arte însă, grație emoției, un îndemn rațional, trecut fiind ”prin inimă ”, ajunge în conștiință și rămâne acolo, generând în acel om un nou comportament: iubitor, empatic și compasional, implicit trezindu-i respectul.
Întrucât iubirea și respectul sunt o pereche de nedespărțit.
”Trezirea” se face deci om cu om și om de la om.
Drept care numai când tot mai numeroși oameni – tinzând spre ”masa critică”- vor simți iubirea pomenită, cei greșiți se vor împuțina, iar ”organele” își vor face și ele datoria.
Ceea ce eu fac de ani mulți - prin eco-literatură, eco-gazetărie, fotografie de faună, dezbateri,... altele - este educație ”pro natura”. Și mă străduiesc să o fac deopotrivă aici, în pagina Monitorului.
Sunt oameni care vibrează, care îmi distribuie materialele și e bine. Numai comentariile revoltate nu prea ajută... Dar bune sunt și ele... Asta e ”CALEA”!... Din om în om...
Putem deveni fiecare dintre noi o parte vremelnică dintr-o ștafetă a adevărului, binelui și frumosului Naturii; ca la sădirea unui pom roditor: unii îl plantează, alții îl udă, îl cresc, îl îngrijesc și cândva alții - copiii copiilor noștri - îi vor culege roadele.
Spor vouă, în 2024!