Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Și iată că o ursoaică cu pui, lihniți și ajunși pe drumuri - la propriu, după ce pădurile, zmeurișurile și afinișurile le-au fost invadate și jefuite de om - au venit, în sfârșit, să viziteze Parcul de Agrement ”Ariniș” din Gura Humorului... O fac de câteva nopți... Pesemne au aflat că eu locuiesc aici, drept care își închipuie că au spatele asigurat... Bieții!...
Acum, umblă vorba că ursoaica ar fi fost adusă pe șestache de pe te miri unde, de către ”specialiști”, ceea ce nu-i exclus…
Că urșii s-au înmulțit peste măsură în zonă eu nu cred, fiindcă pe munțișorii din jur - Măgura și Toaca - eu le-am mai găsit urmele în anii trecuți.
Ce s-au înmulțit însă peste măsură în toate zonele montane - și mai abitir în Parcul ”Ariniș”, cel despărțit de codru prin râul Moldova... - sunt birturile cu terasă, tarabele cu mici și grătar și chioșcurile puternic mirositoare cu diverse prăjeli, cu clătite și dulciuri...
Și, cum dintre toate patrupedele, ursul are mirosul cel mai aprig - de vreo 10 ori mai ascuțit decât al câinelui, zic zoologii... - e normal ca bombardamentul de ispite olfactive să-l atragă spre casele de vacanță, spre pensiuni, hoteluri ori spre orice improvizații destinate pântecului bipezilor sapiens... Căci, nu-i așa?... Turismul s-a dezvoltat în Bucovina, cum ne asigură unii lideri județeni pentru care turismul e un bâlci cu nutreț dedicat pântecului și bulibășelii de inși motorizați, amatori de ATV-uri și tiroliene...
Pe telefoane sosiseră o vreme alarme cu rugămintea de a rămâne oamenii în case și o oarecare panică s-a iscat…
Acum lumea s-a mai liniștit fiindcă, iată: cei vizitați – proprietari ai unor pensiuni, depun mărturie: ”Mă uitam la el cum mă uit la dumneavoastră… (fusesem ”pe teren”). De la câțiva metri… Nu-mi avea grija… El avea treabă cu pubelele… ”
Filmările cu urși pe Transfăgărășan confirmă deopotrivă lipsa de agresivitate a acestei specii. Urși maturi sau ursoaice cu pui, ezitând, se apropie de imprudenții care le întind de-ale gurii… Animalul pășește lent, timid… Întinde gâtul, adulmecă bunătatea… Uneori oferta nu-i este pe gust și se retrage de-a-ndărătelea, la fel de calm,…urs sălbatic… Nu sare la om, nu îl mușcă, nu îl zgârie.
Greșeala cea mare însă este când omul se apropie de ursul care mănâncă ceva și îi întinde mâna; fie ea și plină… Gest care, prins de animal doar cu coada ochiului, înseamnă atentat la ”blid”… Omul uitând că un astfel de gest e riscant și dinaintea unui câine ce înfulecă… E ceea ce fac de regulă ciobanii negândiți când, cu bâta sau toporul, încearcă să-i ia ursului oaia din gheare… Drept care se pomenesc cu răul asupra lor, iar presa scrie… prostește. De cele mai multe ori însă, în întâlnirile întâmplătoare, ursul doar blufează… Sperie ”dușmanul” și se retrage.
Poate ar trebui ca europenii să aibă în faună tigri sau lei spre a înțelege adevărata față a agresivității…
Cu timpul, cred că oamenii vor înțelege totuși… Iar gazetarii panicați, care alarmează lumea prin articole de doi bani însoțite de fotografia unui urs cu fălcile căscate, vor falimenta… E o chestiune de răbdare… Urșii salvându-se singuri: prin lecția de bun-simț zilnic oferită omului.
