Dincolo de cuvenitul și firescul ”Mulțumesc!”, adresat dedicaților organizatori ai conferinței ”Zilele Medicale ale Sucevei”, ediția a XI-a - întâlnire devenită tradiție - îndrăznesc o serie de concluzii strict personale; sunt concluzii generate de audierea unor comunicări științifice de ordin medical și, deopotrivă, în urma invitării mele de a vorbi medicilor - din postura de medic…- despre o ”medicină ignorată”: cea adăpostită în spiritual uman.
Este o realitate durabilă, verificată și sigură că medicina alopată, prin toate ramurile sale - alături de disciplina farmaceutică, de laborator și celelalte ”mijloace și proceduri” conexe - ajută enorm omul bolnav întru ameliorarea calității vieții... Altcumva spus, în momentul și intervalul bolii deja produse, apelul la ajutoarele mai înainte pomenite este unul absolut necesar și cu uriaș folos!... De reținut!
Deopotrivă însă, schimbarea comportamentelor personale care, până atunci, au condus la îmbolnăvirea organică - asta însemnând ”schimbarea minții” - este o componentă esențială, necesară vindecării. În caz contrar – și cam asta e realitatea… rezistentă! - substanțialul ajutor medical ”din afară” (incumbând costuri financiare uriașe, frică și îndoieli!) va aduce numai ameliorări vremelnice, ulterior grevate de recidive și agravări ale ”bolii de bază”; care ”boală de bază” este a minții: unde lipsa iubirii și iertării necondiționate (pentru de sine și pentru ”aproapele”, implicit, lipsa respectului), prin comportamentele generate, sunt ”baza” îmbolnăvirii și reîmbolnăvirii trupului; la mijloc fiind păstrarea și dezvoltarea propriilor lanțuri neuro-hormonale autosabotoare.
Pe scurt: o nouă gândire și un nou stil de viață individual vindecă totul!
Este ceea ce am sugerat prin prelegerea ”Îmbolnăvirea prin păcat și vindecarea prin iertare”, păcatul fiind exact lipsa iubirii și respectului, în formele și cu ”adresele” mai înainte pomenite.
Medicina holistică (fiindcă despre ea e vorba) - cercetând cauzele spirituale ale bolilor, ale menținerii sănătății, ”tinereții” și posibilitățile sanogenezei - subliniază necesitatea ajutorului ”dinăuntru”; cel pe care, fără medicamente și chimicale, numai omul și-l poate da sieși...
Cu prilejul acestei întâlniri, am îndrăznit ca, din postura de medic internist, să vorbesc medicilor exact despre ”medicina fără medicamente”; adică, am ”pomenit de funie în casa spânzuratului”; a omului de știință, ”spânzurat” de concepțiile unei școli medicale care – în ciuda uriașelor progrese ale științei, investigațiilor și practicilor curative – este una relativ cimentată…
Pentru mine, așadar, a fost și prilejul de a constata o serioasă o rezervă conceptuală a unei substanțiale mase din ”corpul medical” față de acest domeniu, deocamdată ignorat; o realitate – cum scriam mai sus – generată de școala medicală tradițională și de identificarea personală cu ”diploma”... O spun - și subliniez asta!...- din postura (printre altele) de ...medic internist și din cea de beneficiar, în câteva rânduri, al procedeelor curative ale medicinei alopate...
Alături de mulțumirile pe care le adresez aici colegului dr. Sorin Hâncu – chirurg de vocație și președinte al Colegiului Medicilor Suceava – îndrept mulțumirile mele și spre dr. Mihai Ardeleanu – internist de vocație – oameni care m-au invitat să îmi public convingerile și în revista ”Bucovina Medicală”.
Așadar, închei cu o colegială urare de gând bun și deschidere spre lumină! … Întrucât rostirea christică (din Evanghelia după Luca): ”Doctore, vindecă-te pe tine însuți!” rămâne un îndemn necesar tuturor…