Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Sunt zece ani de când, într-un volum de proză scurtă, publicam eseul intitulat ”Cai putere de prostie”. Nu îl reiau, ci, după atâta vreme, simt nevoia să mă explic iar…
În eseu analizam inocentele tenebre ale ”mansardei” celor care asupresc spațiile sălbatice cu mașini 4x4, cu motociclete și ATV-uri, subliniind că locul acestora este în poligoane și pe șosele, nicidecum acolo unde e casa sălbăticiunilor, arborilor și spațiul liniștii contemplative.
Eseul, publicat și în presă, a beneficiat de brava ironie a unui negăsit motorizat: ”Da!... De acum, toată lumea la timbre, la macrameuri și goblenuri!”; comentariu de îndată ”like-uit” de o sumedenie de imberbi.
Plaga motoarelor ”sportive” prin păduri continuă, căci mintea omului se schimbă greu - și cam numai după drame personale: accidente, boli, războaie - de unde și urarea cu ”mintea omului cea de pe urmă”...
Există totuși și minima șansă a ameliorării înainte de pățanii și de aceea voi continua, fiindcă iubirea - pentru om, sălbăticiune, arbore, pietre... - înseamnă iertare, răbdare, nădejde, crez și... mereu de la capăt. Căci nevoia de a înțelege și a deveni „altul”, mai bun, deși neconștientizată, zace în mulți!...
Așadar, apropo de comentariul bravului off-roader, pare-se că ar mai fi ceva posibilități de trai fain, asta pentru cei dăruiți de Dumnezeu cu ”talant”, har și adevărat curaj!... Întrucât ghidonul, volanul și accelerația nu sunt nici ”talant”, nici har, nici curaj!...
Înainte de toate, este posibil ca omul să învețe... Să învețe, deci, cât mai multe, exersând mereu, spre a deveni și adeveri pentru sine bine-cunoscuta rostire ”Mens sana in corpore sano”; fapt ce înseamnă folosirea și cultivarea concomitentă a minții și trupului, întru sănătatea amândurora.
Ce să învețe?... De pildă, să deseneze, să picteze, să cânte la un instrument muzical, să scrie zilnic propriile gânduri (este un excelent exercițiu!) sau chiar literatură, să facă drumeție discretă la picior, contemplând, ciclism, fotografie, ”sală”, să citească, să cultive grădina – cu dăruire! - să fie un imaginativ bucătar, cofetar: om cu vocație pe te miri ce domeniu profesional. Ba chiar vidanjor bun!... ”Artist” în ce face… Om fericit și - important! - cât mai generos în ocupația sa care, în pomenitele cazuri, nu e doar pasiune, ci iubire.
Starea asta bună individuală depinde de imaginație și de educație: într-un cuvânt, de ”imaginația educată”, iar rostirea lui Robert Stenuit o confirmă: ”Cunosc omul fericit după aceea că se plictisește în vacanță”.
Firește că nu toți au avut parte de educarea imaginației, întrucât ființarea pomenită se naște numai în casa părintească ”cu Dumnezeu” unde, iubirea ființând, oamenii toți – părinți și prunci – trăiesc în ”Eu sunt cel ce sunt” și nu țin să fie ”cineva”, să dovedească ceva cuiva. Abia așa, trăind în adevărata performanță generată de talent - în a cărui descoperire părinții sunt cheia!... -, evitând ”vitejiile” de doi bani și competițiile nerostului, oamenii sunt vii în permanent. Nu doar vioi și ”cineva” - ”bărbați”, vezi bine!... - dacă și când au un ”motor tare” sub buci.…
A dovedi ce?... Cui?... A învinge pe cine, ce și cu ce rost? - în cazul terfelirii spațiilor pure sub roți...
Imaginația educată este cea care, prin împlinirea talentului, evită dorința de a arăta lumii ieftina ispravă, săvârșită printr-o cumpărătură fabricată de alții: o achiziție pe cât de banală, pe atât de scumpă, nocivă și periculoasă multora.
Ei?!... Și ce e de făcut când oamenii n-au primit ”imaginația educată” din casa părintească? – ar putea întreba cineva. Nimic mai simplu: este de lucrat cu aceștia prin cuvânt, întrucât ”La început a fost cuvântul” și El nu și-a pierdut puterea.
Iată așadar că, în afară de modern-primitivele practici off-road, enduro-motocross și ATV, sunt și posibilități întru adevărată performanță, pe lângă sugestia feisbuclucașului șofer, trimițând la ”timbre, macrameuri și goblenuri”. Sunt posibilitățile deschise adevăraților bărbați.
...........................................
P.S. Las pe altădată celelalte terfeliri ale Naturii ”în colectiv”; a Naturii sălbatice, cea devenită doar teren de satisfacție și ”luat”, nicidecum loc al iubirii, de la despăduriri și vânătoare comercială, la turismul deșănțat etc.
