Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Sub titlul „Invazia proștilor, sfârșitul umanității”, circulă pe rețele o anapoda scriitură semnată de „Judecător Adriana Stoicescu” (aflată pe - culmea ! - site-ul „Bel Esprit”... ); o „operă” de negativist înfrânt din start. Înfrânt, dezamăgit și ranchiunos... Așadar…
O scriitură egotică, plină de propria superioritate și - subliniez! - lipsită de iubire pentru toți și toate - de la om, la neamul său, până la „râul, ramul”... De altfel, semnătura cu „judecător”, nu doar cu numele, spune multe...
O pagină cu constatări banale cât se poate, despre „ceea ce se vede” lesne, despre ceea ce văd mulți, deci o producție care descrie simptome psiho-sociale ușor de observat de către oricine la comportamentul unei substanțiale mase de oameni.
Sunt doar rânduri revoltate, înșirate cu pretenția nedisimulată că numai ea a descoperit „gaura din țeavă”... Nimic însă despre etiologia acestor simptome socio-psiho-umane, între care se află - subliniez iar - chiar aerul superior, separatist, degajat de stilul literar al doamnei Stoicescu; să nu uităm că „stilul este omul”, cum bine spunea de Boufon...
Așadar la originea acestui fenomen se află chiar lipsa credinței (ca practică, nu ca evlavie) și lipsa iubirii în casa părintească, implicit disoluția familiei (a cuplului soț-soție) mai cu seamă în ultimii peste 50 de ani.
Din starea de „a fi” (a fi smerit, sincer, iubitor, ...”om cu Dumnezeu”), soții au plonjat tot mai mult în starea de „a avea” (cariere, servicii, bani, poziții, titluri sonore, posesii etc.), abandonând credința, iubirea și... copiii, cărora le-au insuflat aceleași noi valori.
La ora actuală, adulții „de azi” sunt acești foști copii... abandonați. Sunt profesioniștii fără conștiință, fără iubire, fără credință: medici, dascăli, judecători, instalatori, zugravi, polițiști, ingineri, pădurari etc.: needucații, cei fără bun-simț. Sunt „superiorii”, învinuitorii celorlalți etc... Toată compasiunea pentru ei!...
Exact aici se află - spiritual vorbind - și doamna asta... Iar ce scrie dovedește „sfârșitul umanității” din ea!...
Soluția?... Soluția este drumul înapoi spre „a fi”: un lung „drum al Damascului” , unde răbdarea, obstinația și educația întru iubire și credință sunt cheia. E de lucru la asta... Și lucrarea se face om cu om și om de la om, prin cuvânt. Ca la „început”: „La început a fost cuvântul”: cel blând, ferm, răbdător, nădăjduitor, încrezător, iertător...
