Cunoscuta rostire a Sfântului Augustin - a cărui stingere s-a comemorat în 28 august - spune totul. Căci el a deslușit semnificația Sfintei Treimi, posibilă în fiecare om, printr-o altă rostire: ”Vreau să fiu, spre a gândi (și a cunoaște)”. Tatăl însemnând Ființa și Voia (vrerea), Fiul semnificând Voința împlinirii Voii Tatălui, prin Darul Sfântului Duh: Gândirea liberă, aducătoare de Cunoaștere și... de Libertate. Totul firesc...
Altcumva spus, cucerit de Iubirea din Isus, Sfântul Augustin a definit Iubirea ca fundament al Libertății... Ceea ce nu poate fi spus despre pasiuni și pasionați.
Găsisem undeva (într-un text vehiculat ”pe rețele”) afirmația că nu există inteligență fără pasiune și că geniile le-ar poseda pe ambele. Nicidecum!...
Nu există inteligență fără Iubire; nu fără pasiune.
În ziua de azi (iar treaba e mai veche și în creștere...) e plină lumea de pasionați! Pasiunile nu sunt iubire, nu sunt iubitoare. Pasionații, așadar, nu iubesc și nu se iubesc. Nu respectă și nu se respectă. Au doar aprinse dorințe dar nu au voință; voința de a face Voia...
De aceea pasionații adesea sfârșesc prost, cum tot prost sfârșesc (dacă nu pleacă la timp) și cei ”iubiți” de ei, care pentru ei sunt doar ”obiectul pasiunii” ;... de la oamenii ”iubiți”, la automobile (de curse sau nu) etc., ”obiectele” sfârșesc prost...
Pasionații ucid și se ucid ușor... De dragul alpinismului, al vânătorii, luptelor în cușcă... sau al lui Alah adesea... Ca și de dragul unui dumnezeu ”creștin”, altul decât Cel al iubirii, cum e acum în războiul din Ucraina...
Ce să mai zic de pasionații amorului?...
E de citit Zenon din Citium - stoicul - Spinoza, Erich Fromm, Scott M. Peck, Gerald G. Jampolsky, Ingeborg Bosch etc. și, mai ales, e de ”auzit” Isus... Și trăit întru...: fie precum ”în porunci”, fie - pentru cei ”necredincioși” - a trăi etic; adică, a fi corect în situațiile dificile.
Geniile - exact în sensul alegațiilor și concluziilor din textul ”de pe rețele” - adesea sunt pustii, lesne și ușor aduc răul întrucât, neiubind, nu au conștiința sensului, a generozității, conștiința trecerii și cea a rostului propriei vieți.
Între rostirile Sfântului Augustin și prezent, Lucian Blaga ridica o celestă punte, ca o invitație: ”A cunoaște. A iubi./ Înc-o dată, iar și iară,/ a cunoaște-nseamnă iarnă,/ a iubi e primăvară”. Merită mers pe ea...
Așadar, ”Iubește și fă ce vrei!”