Pe site-ul Federației Vânătorilor din România este postată imaginea unor excremente de urs, păstrând în ele boabe nedigerate de merișoare. Câțiva vânători, râzând în hohote, comentează:
"Dă-l bă la analize, să-l numere că e vegan!" scrie unul, iar altul îl completează: "Trimite-l bre la ONG-uri și la ministru să-l guste!" . Drept care, iată o concluzie inconturnabilă:
Vânătoarea, așa cum se practică astăzi - privind și la cine o practică!... - este un simptom (alături de alte insațietăți) dinăuntrul unor grave tulburări de personalitate foarte răspândite în ultimii peste 30 de ani, adesea mixte (intricate), la loc de (ne)cinste fiind narcisismul manipulator (pervers-manipulator), psihopatia și machiavelismul (uneori mixate în ”triada neagră”- cum îi spun psihologii informați).
Este vorba despre indivizi cu comportament antisocial cert.
Aceștia țin enorm la imagine, la bani, la poziții înalte politic-social-economic-administrative, au un redus simț al răspunderii, suferă (nedureros) de lipsa empatiei și a compasiunii, trăiesc în neputința asumării vreunei culpe, au tendință plângăcios-agresivă de victimizare (dacă sunt arătați cu degetul), au agresivitate sporită, afișând o elegantă spoială (arme scumpe, haine de firmă, mașini, vile) de sub care șoricul gros și păros al precarității lor spirituale stă țapoș etc...
Apropo: unde e vânătorul cel vechi sau braconierul țăran, discret și cumpătat cu flinta simplă, legată cu sârmă - ”arma lui” - cu care rar dobora un mistreț pentru familia sa?...
Așadar, faptul că ei se amuză de rahaturi (la propriu și figurat) este ceva normal la mintea lor stranie.
Sunt nevindecabili, căci nu își pun problema că au o problemă ”la mansardă”, drept care nu se prezintă la specialiștii psiho-terapeuți. Iar bolile amintite afectează ambele sexe, căci vânătorițele în ziua de azi sunt frecvente...
Despre originea fenomenului psiho-patologic, altcândva.
Vânătorii, într-o îngrijorătoare masă, constituie în ziua de azi dovada superficialității specialiștilor din cabinetele de psihologie și de psihiatrie, care pun parafa ”apt” pe fișele de sănătate ale acestor inși care vor deveni posesori de armă, cu drept de ucidere asupra inocenților din păduri, zăvoaie, lunci și câmpii...
...................................................................
P.S. Textul meu nu e numai despre vânători și vânătoare, ci și despre alții... Vânătoarea - am scris-o clar! - este un simptom înăuntrul unor boli mintale duse pe picioare, beteșuguri mintale epidemice ale liderilor de azi din politică, administrație, firme... Căci acești oameni sunt, în viața de zi cu zi, și... altceva! Mai ales altceva... Aici e buba cea mare!...
Și îi vedem peste tot, ”țicniți în felul lor”, chiar dacă nu vânează, ci sunt pasionați de alte ciudățenii: bani, poziție, imagine, lux divers, chiar dacă nu și de ... vânătoare... Spoieli cu ștaif... Prin care ei zilnic (nu numai duminica!) ”iau aerul”, dreptul la viață al multora din jur și de mai departe... Ne-am obișnuit cu ei și, fiindcă direct nu ucid, îi acceptăm... Dar!... Dar sunt poate și mai nocivi decât cei cu pușcă... Repet: aici e buba cea mare!