Florin HAIDAMAC

Mereu am respectat scrisul. Mereu am respectat cititorii. Am fost şi sunt genul de autor care scrie fie şi pentru un singur cititor. Când cineva îşi face timp pentru a-ţi dărui atenţie şi a citi ceea ce scrii, eşti obligat să fii la înălţime. În toţi anii ăştia am scris aşa cum am simţit. Aşa cum am văzut eu lumea. A fost o mare bucurie să vă ştiu alături de mine.

Am râs, am plâns, am suferit, ne-am enervat, am făcut haz de necaz împreună. Am fost pe aceeaşi lungime de undă în unele situaţii. În altele ne-am contrazis. Unii mă iubesc. Unii mă urăsc. Alţii sunt absolut indiferenţi şi sunt sigur că au trecut peste rubrica Dispensarul SF aşa cum trec peste o băltoacă. M-aş bucura enorm ca după toată această experienţă absolut minunată pe care am avut-o alături de voi să ştiu că am reuşit să aduc o fărâmă de normalitate în vremurile astea ciudate.

Am spus de multe ori că scrisul e o disecţie a autorului în public. Susţin şi acum cu tărie asta. Doar că nu mai e nimic de disecat. Am ajuns la ultima celulă. De ceva vreme. Nu vă pot prezenta surogate. Nu pot să mă prefac a scrie. Atunci când cuvintele nu mai erup, respectul pentru cititor îl face pe autor să le pună în cui.  

Vă spun că toate textele din această rubrică au fost adunate într-un volum pe care deja l-am trimis editurii Pavcon cu care colaborez de ceva vreme. Sunt în aşteptarea unui răspuns. Voi anunţa când şi dacă volumul va prinde formă fizică. De vă veţi dori această carte, veţi primi toate detaliile.

Doresc să vă mulţumesc în mod public pentru că m-aţi citit. Pentru că mi-aţi dăruit timp şi gânduri. Îmi cer iertare în mod public faţă de toţi cei cărora le-am produs vreun disconfort prin articolele mele. Nu am scris vreodată ceva cu răutate, ci influenţat de tot ceea ce vedeam în jur.

Doresc să mulţumesc întregii echipe de la Monitorul de Suceava, în special doamnei Dana Humoreanu şi domnului Tiberiu Avram, pentru încrederea de a mă accepta printre colaboratori. Am învăţat multe de la voi, alături de voi. Să scriu alături de cei mai buni jurnalişti a fost o mare onoare pentru mine.   

Eu am tot vorbit până acum. Aici, pe pagina mea de facebook, în emisiunile de la televiziunile care mi-au făcut onoarea de a mă invita. E timpul tăcerii pentru mine, însă port o mare speranţă că veţi vorbi voi. Prin tot ceea ce faceţi. Prin tot ceea ce lăsaţi în urma voastră. Prin felul în care vă comportaţi şi vă educaţi copiii. Prin modul în care îi priviţi pe cei de lângă voi. Prin fiecare gest pe care-l faceţi şi, nu în ultimul rând, prin respectul pentru limba română.  

Am fost şi sunt un autor de literatură SF şi spre asta se vor îndrepta toate preocupările mele viitoare. Mă veţi putea urmări pe Blogul Vindecătorului (haidamacflorin.wordpress.com). Despre realitate, numai de bine. Chiar dacă pe mine nu mă mai inspiră, ea e a noastră. A tuturor. A fost în puterea mea să o descriu. E în puterea voastră să o modificaţi după dorinţele şi gândurile voastre. Şi, cine ştie?, poate într-o zi normalul nu ni se va mai părea senzaţional.