Florin HAIDAMAC

Aud din ce în ce mai des în jurul meu că au plecat din ţară cei mai buni specialişti în orice. Consecinţa, conform acestei logici, este că aici au rămas persoane nu chiar atât de pricepute în ceea ce fac. Resping cu toată forţa această idee. Fiecare ia calea pribegiei din varii motive. Nu are nimeni dreptul să judece sau să pună etichete prin generalizare. În ţară au rămas foarte mulţi profesionişti. În medicină, cunoscând sistemul din interior, pot afirma fără să mă înşel că există profesionişti, în ciuda opiniei generale.

Nu vreau să comentez scandalul cu escrocul care a demonstrat că pe meleagurile astea, ca şi pe altele, dacă ştii să te descurci, poţi face rost de orice hârtie. Chiar şi de un cod de parafă. După părerea mea, nu e vinovat sistemul, nu e vinovat ministerul, ci doar un singur om. Cel sau cea care a eliberat parafa respectivă fără să aibă dosarul complet. Un om nu reprezintă un sistem. Şi apoi, mare compasiune pentru nişte „dive” care îşi pun botox în tot felul de locuri, mai mult mai puţin gingaşe, nu am. La asta se rezumă totul. Tipul ăsta îmi e chiar simpatic. Din ce ştiu, nu a tratat arşi, nu a făcut replantări de membre sau operaţii estetice de zeci de ore.  Doar a speculat anumite slăbiciuni umane şi snobisme.

În medicină nu merge cu vrăjeala. Nu merge cu prosteala. În medicină ştii sau nu ştii. În medicină, din cauza lipsei de pregătire, pot muri oameni. Adevărul e că numai aşa o situaţie nu ne trebuia. Cu toată campania asta de denigrare a corpului medical. Cu toate tonele de cretinisme care circulă pe net. Cu marea preoteasă a sănătăţii, Olivia Steer, care are adepţii ei. O turmă de giboni sinucigaşi. Cu toată campania antivaccinare. Cu toată filozofia asta de nimic despre cum forţele Universului vindecă bolile. Parcă nu aveam destui impostori. A mai venit şi neica nimeni ăsta. Broscarul cu impresii de estetician. Chirurgia este, prin excelenţă, o artă. Chirurgia plastică întăreşte afirmaţia asta. Plasticianul este un artist privilegiat pentru că poate sta de vorbă cu opera lui.

O operaţie de replantare a unui membru durează în jur de 12-14 ore. Sub microscop. Se coase vas cu vas, nerv cu nerv. E o operaţie migăloasă. Nu oricine este capabil de aşa ceva. E un test extrem al rezistenţei fizice şi psihice. Un test al cunoştinţelor şi al mâinilor chirurgului. Cum să faci aşa ceva fără studii, fără antrenament, fără ani de şcoală şi practică?

Tipul ăsta e doar sursă de miştocăreală. Şi la nivelul ăsta trebuie să rămână. Ca toţi cei care se dau pricepuţi în domenii cu care nu au nicio treabă. Prostia umană e nelimitată. Sunt unii care afirmă că nu există niciun virus şi nicio bacterie. Că totul este o conspiraţie mondială. Că bolile nu sunt declanşate de agenţi patogeni. Şi, normal, au adepţi. Au o turmă de oi debusolate care chiar cred aberaţiile astea şi sunt foarte virulenţi pe internet.

Mă afectează faptul că un funcţionar corupt de la Bucureşti a putut elibera un cod de parafă unuia care a ştiut cum să fie convingător. Mentalitate de slugă. Cum apare un străin, cum e tratat de parcă ar avea trei perechi de ochi, ca să nu spun de altceva. Ia să fi încercat eu, să vezi ce batjocoră mi-aş fi luat. Să vezi câte reguli eram pus să respect. Dar, nah, eu sunt doar un amărât de român, nu vreun italiano vero dat cu gel şi cu fiole de botox înghesuite în buzunare pe lângă multe hârtii verzi. Hârtii care deschid orice uşi. Inclusiv uşa inconştienţei şi a pierderii respectului de sine. O parafă costă ani, nu bani, stimate funcţionar care eşti plătit din bani publici. Dar, deh, de unde să ştii tu asta?