Florin HAIDAMAC

Una dintre problemele acestei ţări este lipsa de seriozitate. În foarte multe domenii se observă şi e suficient să vă uitaţi în jur ca să vă convingeţi. Nu mă refer la faptul că e din ce în ce mai greu să găseşti oameni care să aibă dorinţa de a munci. Chiar necăjiţi fiind. Eu lucrez în rural şi aud de multe ori lumea vorbind despre asta. O sută de lei pe zi, mâncare, cafea, beri, ţigări şi tot nu găseşti pe cineva dispus. Presupun că frica de a face evaziune fiscală îi împiedică pe aceşti cetăţeni model, fiindcă sunt bani la negru. La mica înţelegere. Departe de mine de a face vreun reproş. Mă bucur foarte tare când văd că se respectă legea şi ar trebui ca oamenii ăştia incoruptibili să fie un exemplu pentru mulţi.

Când spun lipsă de seriozitate mă refer în primul rând la lucrările publice. Pentru care plătim toţi. În Suceava sunt celebrele serpentine. Un drum care te scoate din oraş când ai treabă, destul de liber chiar şi la primele ore ale dimineţii. Din păcate e plin de denivelări. E plin de gropi. Cum intri pe drumul care trece prin faţa fostului Liceu Pedagogic te apucă durerea de cap. Groapă lângă groapă. Unele plombate cu nesimţire cu bucăţi de granit. Bătaia de joc continuă pe măsură ce înaintezi. Cum treci de zvâcul ăla de giratoriu, cum plombele îţi sar din gură şi începi să înjuri. Că eşti credincios sau nu, toţi arhanghelii şi sfinţii şi Sfânta Treime îţi vin pe buze. Cu dedicaţie specială pentru cei care, cu incompetenţă şi cu nesimţire crasă, cică ar trebui să aibă grijă de drumuri.

Pe mine nu mă interesează scuzele. Pe mine nu mă interesează laudele gen "avem bani pentru asfaltări", că e normal să aveţi. Că plătim pentru asta. Şi ce dacă avem, dacă nu suntem în stare să facem o lucrare ca lumea? Dacă lucrăm cu tot felul de firme care habar nu au sau nu vor sau, nah, consideră că nu e rentabil să folosească materiale de calitate. Pot în schimb să plombeze mereu aceleaşi gropi cu materiale care ţin ca papucii de înmormântare, până la prima ploaie. An de an. Şi să încaseze ca la bancomat. Ce dacă proştii care plătesc se oftică? Noi suntem deasupra lor şi nu răspundem vreodată.

Plătim impozite la stat. Plătim impozite locale. Plătim taxe de drum. Plătim carburant plin de accize şi cine mai ştie ce. La cel mai mare preţ din Europa. Ca tot ce e la noi. Scump şi prost. Pentru ce? Ca să ne rupem maşinile şi să mai plătim şi mecanici apoi.  

Aţi mers prin Şcheia? Aţi văzut ce e acolo? Nah, drum făcut cică. Închis o lună că, deh, se fac reparaţii. S-a făcut exact ceea ce mă aşteptam. Multe alte gropi grupate într-un şancru imens care dă măsura priceperii celor care au realizat aşa-zisa reparaţie. Printre blocuri cu maşinile voastre personale aţi fost, domnilor responsabili? Nu cu alea de serviciu pentru care tot noi vă plătim reparaţiile şi carburantul. Nu! Cu maşina personală. Să vă doară sufletul pentru fiecare bucşă şi planetară plătită de voi. Pentru fiecare zi pierdută la mecanic. Pentru fiecare secundă de nesiguranţă, că nu ştii cum îţi cedează o piesă când mergi cu viteză. Din cauza uzurii zilnice. Din cauza gropilor în care suntem forţaţi să intrăm. Din cauza voastră.

Aţi fost pe pasarela de la Iţcani? Aţi văzut cum a ieşit fierul? Din cauza asfaltului subţire şi netasat ca lumea. Dar, nah, şi asta a fost închisă vreo două luni. Pentru ce? Pentru aceeaşi bătaie de joc la adresa cetăţenilor plătitori de taxe. Când nu eşti în stare, tu, firmă specializată şi abilă în a câştiga licitaţii, să aliniezi nişte canale la nivelul drumului, să cred eu, om de rând, că ştii să îţi faci treaba? Să cred eu, cetăţean plătitor, că banii mei sunt folosiţi de nişte profesionişti, aşa cum ar fi normal?

Sunt absolut scârbit de modul în care mă forţaţi să circul. Sunt absolut scârbit de modul în care mă prostiţi şi mă executaţi la cap să vă tot achit. Pentru nimic. Gropi peste tot. Gheaţă pe trotuare. Canalizare defectă şi bălţi. Mizerie. Praf. Insecte în fiecare vară. Câini vagabonzi. Locuri de parcare absente. Iluminat public doar pe bulevarde. Lucrări cică de reparaţie lăsate de izbelişte peste iarnă. Panseluţe şi iarbă udate pe ploaie. Asfaltări cică, tot pe ploaie. Cratere. Blocuri lângă blocuri, că dacă atinge unul telecomanda îi schimbă postul şi celui de la blocul vecin. Te şi miri cum naiba obţin unii dezvoltatori imobiliari autorizaţie de construcţie. Asta în timp ce omul de rând are nevoie de certificat de urbanism dacă îşi renovează casa. Cozi şi birocraţie. Pentru ce vă plătim, domnilor? Să prosperaţi voi şi familiile voastre? Să vă bateţi joc de parcă aţi fi feudali şi noi doar sclavii voştri?

Vreau naibii, eu, neica nimeni, contribuabil, un drum fără gropi. Vreau curăţenie. Vreau parcări. Vreau spaţii verzi sigure, nu pline de miriapode venite parcă din iad. Vreau ca tot ceea ce plătesc să se întoarcă şi în beneficiul meu. E mult? E puţin? Habar nu am. Dar ştiu sigur că asta nu e normalitatea oamenilor de rând. O fi a voastră, cine ştie?

M-am săturat să mă ştiţi după CNP doar când am de achitat. M-am săturat să vă gândiţi la mine doar când e an electoral şi nici atunci sincer. M-am săturat să fiu o statistică pentru voi. M-am săturat să înjur şi să îmi fac nervi la fiecare drum prin oraş. M-am săturat de toate firmele de banană care cică au contracte pentru a avea grijă de drumurile din comuna primitivă numită Suceava. Şi ca mine sunt mulţi. Continuă cel mai mare exod pe timp de pace. Românii pleacă pentru normalitate şi respect şi siguranţă. Rămânem puţini, dar ştiţi ceva? Nu o să vă puteţi bate joc la nesfârşit de noi.