Florin HAIDAMAC

Odată cu începerea şcolii apar şi eternele probleme de sănătate ale copiilor care intră din nou în colectivităţi. Parazitoze. Colici de tot felul. Dureri de cap. Dureri de stomac. Intestine iritabile. Crize de spasmofilie. Diarei. Pe lângă toată această paletă largă de afecţiuni, ghiciţi ce?, mai apar şi infecţiile respiratorii. Astea dau cele mai aprinse reacţii. În special între mămici, purtătoare cronice sau nu de ghiozdan. Discuţii interminabile despre cum unii, întotdeauna alţii, bineînţeles, îşi duc la şcoală sau grădiniţă copiii răciţi. Punând astfel în pericol, nu-i aşa?, sănătatea colegilor. Nu ar comenta una că „doamna” sau profesorii pot fi şi ei în unele situaţii vectori de transmitere. Nu cumva să ne punem rău şi să aibă săracul de copil de suferit. Sună cunoscut?

Înainte de a mă atrage în polemici inutile despre viroze, gripe, bronşite, infecţii de căi respiratorii superioare, vă rog să vă gândiţi la un aspect. Nu există medicament pe lumea asta pentru imunitate. Sigur, sunt vrăjeli din astea naturiste. Sunt chiar vrăjeli cu pretenţii de medicamente. Sunt tot felul de substanţe care au parte de prezentări spectaculoase, dar în spatele cărora nu prea stau rezultate clinice convingătoare. Condiţionarea genetică e unul dintre aspectele de bază. Sunt persoane cu rezistenţă mai mare la boli şi altele care se îmbolnăvesc mai frecvent. Un aspect pe care vi-l spun acum e acela că un copil poate face 10-12, după unii autori chiar mai multe, episoade de faringoamigdalită acută pe an. Fără ca asta să fie neapărat o problemă. Deci nu mai intraţi în panică aiurea. Și nu mai îndopaţi, atunci când nu e cazul, copiii cu antibiotice şi antitermice pentru orice guturai sau amigdalită. Febra este un fenomen de apărare. La fel de natural ca şi somnul. Toate chestiunile astea, de la diagnostic la tratamente, trebuie judecate de medic, nu de orice analfabet funcţional cu smartfon. Clar până aici?

Cum genetica nu o putem influenţa, ce ne rămâne de făcut? Să influenţăm factorii care ne afectează. În primul rând să încercăm cât se poate să evităm expunerea la afecţiuni virale sau şi bacteriene. Și asta o putem face simplu. Prin igiena corporală şi a mediului în care lucrăm sau învăţăm. Prin spălatul pe mâini. De exemplu, ştiaţi că de fiecare dată când vă suflaţi nasul trebuie să vă spălaţi pe mâini apoi? Sunt sigur că nu. Și nici nu v-aţi învăţat copiii astfel. Îmbrăcămintea e nevoie să fie adecvată. Microclimatul la fel. Aţi întrebat „doamna” sau dirigintele dacă se aeriseşte sala de clasă periodic? Dacă în afară de măturat, şi ăsta îndoielnic de multe ori, se face şi altceva pentru a distruge microbii? Mai ales în sezonul ăsta în care zburdă peste tot. Câte şcoli au la toalete săpun şi hârtie igienică? Să mai vorbim de apă caldă? În câte şcoli mai miroase a banalul dar eficientul clor după ce, chipurile, sunt igienizate holurile? Par chestiuni fără importanţă, dar tocmai lucrurile astea fac diferenţa între un mediu sanogen şi unul în care colcăie doar microbii şi ifosele de ducese. Bineînţeles că un instrument eficient în lupta împotriva unor boli mai grave prin complicaţiile pe care le pot da, şi aici mă refer la gripă şi tuberculoză, este vaccinarea. Atât de hulită de unele persoane fizice cu pretenţii de părinţi responsabili.

Nu orice tuse este contagioasă. Învăţaţi copiii să pună mâna la gură când tuşesc sau strănută. Apoi să se spele pe mâini. Învăţaţi-i să se protejeze pe ei şi pe alţii. Asta e o formă de respect şi educaţie. Mergeţi cu ei la medic la primele simptome. Nu daţi voi tratament empiric de pe net sau de la coafor şi apoi îi duceţi oricum la şcoală. Că doar ce?, tu nu ai unde să laşi copilul. Școala nu e post de bonă. Școala e locul unde se învaţă. Unde teoretic copiii îşi clădesc un viitor. În alte ţări, bineînţeles, dar tot viitor e. Medicul e cel care vă va spune dacă e contagios sau nu. Dacă poate merge sau nu la şcoală. Cu condiţia să aveţi grijă de sănătatea copilului şi să îl  aduceţi la consultaţie. Orice gospodină se crede deşteaptă. „Tuşeşte, dar nu are nimic. I-am dat nurofen şi l-am dus la grădiniţă.” Copilul e cu mucii până la gât, cu ochii congestionaţi, dar nah, mă-sa ştie mai bine. Și uite aşa scandalul e gata. Uite aşa se amplifică numărul cazurilor de îmbolnăviri. Din neglijenţă. Din neştiinţă. Din prostie şi nesimţire şi lipsă de educaţie. Că vă pricepeţi voi la orice. De la zacuscă până la pediatrie. Medicul e singurul în măsură să vă sfătuiască în problemele astea. Medicul ştie dacă un copil are o boală gravă sau nu. Dacă poate merge în colectivitate sau nu. Cu condiţia să aveţi atâta minte încât să îi cereţi opinia şi să o respectaţi.

De voi depind doar măsurile adjuvante. Pe care vi le repet. Spălatul pe mâini. Suflatul nasului corect şi de câte ori este nevoie. Spălatul pe mâini după ce vă suflaţi nasul. Pusul mâinii la gură când strănutaţi sau tuşiţi. Odihna. Hidratarea. Alimentaţia echilibrată. Igiena corporală zilnică. Nu mascaţi febra cu antitermice, că aşa v-a spus vecina. Nu administraţi cine ştie ce formulă „pentru imunitate” şi gata, v-aţi luat de o grijă. Nu săriţi cu antibiotice, că puteţi face mai mult rău. Nu mai comparaţi copiii de azi cu cei care aţi fost voi. Știţi voi...”pe vremea mea..”. E alt mediu, cu mult mai toxic faţă de acum ceva ani. E altă alimentaţie. E alt aer. E altă reactivitate biologică. Sunt mult prea multe agresiuni de tot felul care scad capacităţile de apărare naturală şi ne fac să trăim doar într-o aparentă sănătate.  Să vă dau un exemplu banal. Pe vremea voastră câte cazuri de alergii aţi văzut? Puţine sau deloc, aşa e? Acum sunt pe toate drumurile.

Nu mai fiţi „deştepţi” sau la modă refuzând vaccinările şi lăsând Sfântul Duh să decidă asupra sănătăţii copiilor. Consultaţi naibii medicul. E atât de simplu. Că marea majoritate nu ştiţi să treceţi strada. Nu ştiţi să vă exprimaţi în limba română. Nu ştiţi să vă faceţi datoria ca lumea la serviciu. Nu ştiţi să vă îngrijiţi pe voi. Mă îndoiesc profund că aveţi habar să îngrijiţi sau să educaţi un copil. Repet. Marea majoritate. Să n-avem vorbe. Aşa că bine e să cereţi naibii sfaturi de la cei competenţi. Că nu e ruşine. Ruşine e să fii prost fudul.