Florin HAIDAMAC

Din ce îmi spun tot felul de fufiţe pe la televizor, citând tot felul de umflaţi care conduc destinele acestei ţări sinistre, am înţeles că e criză. Am înţeles că lumea o duce greu, că nu are bani de mâncare, de pastă de dinţi, de medicamente, de săpun, de hârtie igienică, uneori, nici de tampoane. Aşa se spune, nu? Că nu sunt locuri de muncă. Tinerii nu au nici un viitor, pensionarii abia trăiesc de pe o zi pe alta. Privaţiunile sunt la tot pasul. Vă tot povestesc şi eu de tot felul de bătrâni neajutoraţi, de bunici care nu-şi permit tratament pentru bolile lor cronice.

În piaţă sunt bătrâni mulţi. Bătrâni care abia se mişcă. Bătrâni care cară plase grele. Care aşteaptă cuminţi, nostalgici parcă după cozile comuniste, să vină duba cu femeia aia care aduce lapte proaspăt de la ţară. Bătrâni care cresc copiii generaţiei de mijloc, prea ocupată cu munca şi cu datoriile pe la bănci pentru a mai fi atentă la modul în care le cresc progeniturile. Că, deh, lasă copilul la mama şi ea merge la mall la o cafea cu fetele sau pe la saloane încercând să repare într-o oră ceea ce natura a distrus în ani. El cu fotbalul, cu iPhonul lui în jurul căruia se învârte lumea de nimic în care trăieşte. Şi toţi aceşti bătrâni, stoici, gârboviţi de ani, boli şi lipsuri, stau la coadă la carne, la lapte, la pâine, la varză murată, la sfeclă, dar au în buzunar un leu în plus să-i cumpere nepotului ceva dulce. Uffff. Unde eşti Tu, Doamne, cu dreptatea pe care ai promis-o tuturor?  

M-am dus să cumpăr o ladă de bere pragheză şi am văzut, pentru prima oară în viaţa mea, o casieră plângând. Mă apropii de ea.

-         Ce aţi păţit, doamnă? De ce plângeţi aşa?

-         Domnule, înaintea dumneavoastră a fost o fetiţă. Cu mama ei. A văzut mititica nişte cizme. Şi avea ochii plini de lacrimi pentru că mama nu a avut bani să i le cumpere. Şi m-am gândit la mine. Eu am păţit acelaşi lucru când eram mică.

Şi se apucă iar de plâns. La naiba! Oriunde merg, am parte de emoţii care mă destabilizează.

-         Doamnă, aveţi cuvântul meu că asta nu va rămâne aşa. Haideţi să căutăm fetiţa. Vorbesc eu cu mama.

Şi uite aşa, am pornit cu casiera prin magazin. Eu, gras, chel, îmbrăcat în negru, cărând lada cu bere. Casiera suflându-şi nasul în serveţelele dăruite, galant, de mine şi plângând. Făceam o echipă pe cinste, nu? Minunat tablou.

Am găsit fetiţa. Casiera merge la ea. Eu trag mama lângă mine.

-         Doamnă dragă, nu vă cunosc, nu mă cunoaşteţi. Ştiu de la casieră că fetiţa a vrut o pereche de cizme.

-         Lăsaţi-mă, domnule, că şi aşa sunt necăjită. Nu am avut cu cine să o las, că nu o luam cu mine. Nu e bine să mergi cu copilul prin magazine atunci când nu ai bani. Dar ce să fac? Eu nu lucrez, soţul a plecat de câţiva ani dintre noi. Mă chinui cum pot să o cresc.

-         Vă cred. Doar că fetiţa îşi va aminti ziua asta toată viaţa. Ziua în care nu i s-a împlinit o mare dorinţă. Daţi-mi voie să vă ajut.

Mă bag în situaţii care nu mă privesc, fix aiurea. Aşa fac şi la cabinet. Mă păcălesc. Cred că pot salva lumea. La naiba!

Ticluim un plan. Duc fetiţa şi casiera la o terasă din faimosul supermarket şi le cumpăr suc şi prăjituri. Iau mama şi mergem în magazin. Cumpăr cizmele, care costau dracului 50 de lei, şi-l abordez pe un schilod de la un magazin de telefoane, care era îmbrăcat în Moş Crăciun. Îi dau 20 de lei şi-l trimit la masa cu fetiţa. Cu cizmele.

Dragii mei, tremură carnea pe mine şi acum. Nu am mai văzut o asemenea privire şi un asemenea zâmbet pe faţa unui copil. Pe bune. Dacă nu mă ţineam tare plângeam şi eu ca o fată mare în faţa unui batalion de pârnăiaşi.

Pe fetiţă o cheamă Adnana. Adnana Isabela. Are 7 anişori şi a avut cel mai frumos Crăciun.

Stau acum şi mă îmbălsămez cu bere pragheză. Şi mă gândesc la un anumit Dispensar, la un anumit Vindecător, la un om care trage de el la maximum, sperând că astfel viaţa lui nu va fi în zadar. Sperând că nu va mai râde plângând. Sperând că nu va mai hrăni nădejdea cu deznădejdi.

Şi mai ales sperând să-şi găsească locul într-o Românie care face toate eforturile să-l dea afară.