Florin HAIDAMAC

Societatea asta în care cică trăim e doar o mare colecţie de scandaluri. Începând de la pretenţiile unora până la tâmpeniile pe care le fac instituţiile care ar trebui să aibă grijă de populaţie. Fără să vreau, aflu despre multe situaţii născute tocmai din faptul că la televizor atitudinea de suflat în fund la tot semianalfabetul e regulă. Cică e normă europeană. Vine un beţiv la UPU şi sparge tomograful. Că, deh, trebuia neapărat explorat aşa. Un şut în cur şi internare la Psihiatrie nu era de ajuns. Că apoi rage presa. Că nu i s-au respectat drepturile. Nah, a ras presa că a lăsat debilul ăla oraşul fără un aparat indispensabil adevăraţilor bolnavi. Şi? S-a întâmplat ceva?

Sunt unii care freacă urgenţa de parcă ar fi moşia lor. De obicei neasiguraţi. Adică ăştia care nu plătesc asigurări de sănătate şi, în general, nu plătesc nimic, dar au gura cea mai mare. Bolnavi închipuiţi. Dar n-ai voie să-i trimiţi acasă cu acelaşi picior generos în cur. Vii azi. Te consultă medicii de acolo. Normal, nu ai mare lucru. Primeşti o reţetă. Simplă. Necompensată. Cu toate că ţie ţi se pare că sunt obligaţi să-ţi dea. Pleci. Mai vii şi a doua zi. Cu aceeaşi problemă. Şi a treia. Şi de multe ori. Te întreabă medicii, că te cunosc deja ca pe un cal breaz, ce naiba mai cauţi? Ţi-ai luat tratamentul? Normal că nu. Vii la urgenţe să freci timpul altora. Vii ca să primeşti o perfuzie cu apă cât aştepţi. Că tu n-ai bani de tratament. Dar dacă te caută în buzunare, ai un pachet de ţigări şi un telefon. Dar, nah, ai drepturi. Să ferească Sfântul să-ţi spună cineva ceva. Că imediat mergi la presă şi te plângi cât eşti de necăjit şi bolnav. Şi cum te persecută pe tine medicii lipsiţi de suflet. Că nu ai avut de unde să dai şpagă. Atâta ştii. Să ragi şi să acuzi. Să îţi vezi propria viaţă de rahat nu poţi. 

Când ai treabă prin oraş, ce faci? Suni ambulanţa să te ducă gratis. Eventual te dai jos în curtea spitalului şi pe aici ţi-e drumul. De mizerie ce eşti. Dar, nah, ăştia de la ambulanţă stau cu frica lui Arafat. Mai bine l-ar trage de mânecă să rezolve problema lipsei de medici din sistem. Că tot e el întâiul medic al ţării şi guru-ul serviciilor de urgenţă. Vin ambulanţele doar cu şoferul şi asistenta. Ca să şi-o ia peste ochi de la tot felul de abrutizaţi. Că n-au ajuns în două minute în vreo fundătură de sat uitată de timp şi de civilizaţie, dar scoasă la înaintare doar când sunt alegeri sau e vreun scandal. Normal, provocat de incompetenţa şi nepăsarea celor mai mari criminali: ăia care poartă halate albe.

De urgenţă ce eşti, când vezi că ai de aşteptat la UPU, te duci în piaţă, nu? Şi mai urlaţi că e rău în România. Că sistemul îşi bate joc de voi. Nu. Sistemul vă suflă în cur. Când acolo ar trebui să vă dea un picior. Vouă, ăştia care aveţi atâta nesimţire şi atâta prostie încât vă bateţi joc de tot ce e în jurul vostru. Primeşti bilet de la medicul de familie. Că eşti cronic. Nu eşti urgenţă. Normal este să aştepţi programarea. Când îţi vine rândul atunci eşti văzut de un medic specialist. Şi tu ce faci? Te duci direct la UPU. Tu, bolnav cronic stabilizat. Şi freci timpul şi nervii unor urgentişti obosiţi şi suprasolicitaţi. Şi mai vrei respect. Mai vrei să ţi se sufle în cur, nu? De ce ar fi obligaţi să facă asta? Să vă intre bine în cap. La nesimţire se răspunde cu nesimţire. Aşa e în ţara asta. Nu vă convine, urmaţi sfatul întâiului marinar al ţării: valea în străinătate. Vrei respect? Arată respect. Că nu e nimeni obligat să iţi suporte mofturile. Jurământul lui Hipocrat e depăşit. De vremuri, de alienaţia oamenilor, de subfinanţare, de lipsa medicilor.

Faceţi mitinguri pentru religie în şcoli, pentru câinii comunitari, pentru multe altele, dar nu pentru spitale şi pentru finanţarea sănătăţii. Fără astea nu puteţi trăi. Ştiţi asta? Faceţi scandal aiurea. Peste tot.  Nu pentru ce e cu adevărat important. Vă intră în cap? Deloc, aşa e? Lasă că mai daţi un pomelnic şi speraţi că Dumnezeu vă vindecă. În mod sigur o va face. La autopsie. Să intre primul cu tot neamul lui.