Florin HAIDAMAC

Viaţa la oraş e foarte solicitantă. Începând de la dificultăţile de deplasare şi până la opţiunile limitate de relaxare. E un ritm infernal ce caracterizează goana după timp. Mulţi dintre cei care lucrează toată ziua au mare nevoie de o deconectare seara. Şi au de ales între terasele pline de tot felul de primate sau minunatele parcuri din superba noastră urbe. Cum marea majoritate au copii, normal că parcurile sunt luate cu asalt. Un petec de verdeaţă ici, colo. Câteva tufe necosmetizate de ani de zile, sub care, sunt sigur, se ascund tot felul de forme de viaţă dezgustătoare. Un restaurant. Steaguri ale Uniunii Europene. Un şantier în faţa lor. O gheretă cu un paznic irascibil la mingile şi gălăgia copiilor. Bănci ocupate de tot felul de oameni.

Normal, nu puteau să lipsească javrele. Comunitare sau nu. Nu vezi nici măcar un posesor de patruped care să respecte legea. Nimeni nu e dotat să strângă mizeria pe care o face animalul său de companie. Iubitori doar de animale, nu şi de natură. Minunaţi oameni. Două doamne trecute demult de primăvara vieţii merg tacticos pe alei privind atente în jur. Una din ele are o sacoşă albă. De obicei nu am timp să urmăresc tot ce se întâmplă în jurul meu, dar acum chiar sunt curios. Mi-am parcat maşina unde am putut, având treabă în zonă. Bine că nu trebuie să iau autobuzul până la ea. Că, deh, parcatul depinde de noroc. Mă uit la ceas. Am câteva consultaţii la domiciliul pacienţilor, dar îmi pot permite câteva minute de contact cu realitatea din jurul meu.

În spatele restaurantului este un loc special amenajat pentru angajaţii fumători. Că, deh, Constituţia îţi garantează dreptul la sănătate prin izgonirea fumătorilor din spaţiile închise. Nu prin acces la fonduri, în cazul în care ai marele ghinion să fii bolnav de cancer, leucemie, malformaţii cardiace grave sau în nevoie de un transplant. Bolnavii psihici o duc cel mai bine, că doar medicii de familie, care au fost atât de proşti încât să le pună interesele deasupra unor hârtii, le plătesc medicamentele. Cu penalizări şi majorări. Minunată medicină de linia întâi. Poţi să o practici doar dacă vezi pacienţii ca pe nişte purtători de scrisori medicale o dată la trei luni.

Unul din angajaţi fumează liniştit. La un moment dat se ridică brusc. Se repede la un lemn de pe jos şi-l aruncă înspre o bancă. Nu ştiu ce l-a apucat. O fi stresul de vină. Dau să-l întreb ce are. Amuţesc. Din spatele băncii a fugit un şobolan. Urât animal. Copiii care se jucau în iarbă l-au văzut. Unul mai curajos a vrut să-l prindă. Că i s-a părut drăguţ. Şobolanul avea însă alte planuri. S-a făcut nevăzut în celelalte tufe. După câteva secunde de linişte a izbucnit circul. Trei câini care-şi fac veacul tot pe acolo au considerat că le-a încălcat teritoriul. Nah, doi masculi şi o femelă. Cu pui. De bine ce a reuşit programul de sterilizare pe bani publici. Nu e prima oară când îi văd. Unul din ei e agresiv. Mai sare la copii şi biciclişti. Inclusiv subsemnatul a fost cât pe ce să fie atacat pentru că a îndrăznit să se apropie. Autorităţile au uitat să pună semnul cu „Grădină Zoologică” în centrul oraşului. E de înţeles. Sunt prea ocupate cu pavele şi borduri de jumate de metru.

Gălăgia durează câteva minute. În sfârşit totul intră în aşa zisul normal în care ne păcălim că trăim. Doamna cu plasa albă sare în sus de bucurie. Se duce direct la potăi. Scoate mâncare. Resturi de pui, câteva felii de salam, oase şi un fel de terci care bănuiesc că a fost cândva o ciorbă. Javrele dau din coadă. E ora mesei. Mizerie, purici, rahaţi şi mirosuri de-ţi vine să vomiţi. Toate astea nu contează. Bucuria unor babe de a hrăni nişte câini ce nu au ce căuta în aşa un spaţiu plin de copii e mai presus de toate.

Scârbit, arunc mucul de ţigară pe jos. Şi aşa nu e nimeni să mă amendeze. Şi aşa nu e nimeni care să rezolve problemele de igienă şi de siguranţă prin parcuri. Nu mă pot abţine să mă întreb cine va răspunde în cazul în care un copil va fi desfigurat de potăile astea agresive. Opinia publica? Doamnele care îi hrănesc? Administraţia locală? Părinţii? Că nu s-au înarmat ca Rambo? Că nu au mamele macete în cărucioare? Nuuu, copilul, cel mai probabil. Ce ai căutat în parc? Nu ştii că acolo e teritoriul câinilor, şobolanilor, insectelor de orice fel? Nu ştii că în parc e casa lui Bau-Bau?

Staţi acasă şi ieşiţi doar când trebuie să vă plătiţi dările. Şi aşa nu aveţi drumuri şi locuri de parcare. Ce să căutaţi pe afară? Vreţi să aglomeraţi spitalul venind muşcaţi de tot felul de jivine? Sau să faceţi astm bronşic de la atâta praf şi mizerie? Aaaa. Aveţi de hrănit câinii comunitari? Asta e altceva. Sunteţi bineveniţi. Că doar nu o să se ocupe administraţia locală de ei.