Florin HAIDAMAC

Trăim într-o mare iluzie. Aceea că sistemul, statul, are grijă de noi. Atunci când păţim ceva ne dăm seama că nu avem de niciunele. Dacă ai ghinionul să fii bolnav de cancer, atunci simţi din plin toată nesiguranţa şi lipsa de speranţă.

Sunt state care investesc în cercetare. În medicină. În terapii împotriva multor tipuri de cancer. În ţările astea bolnavii au şanse de a supravieţui pe termen lung. Când vorbim de un om, de orice om, orice secundă de viaţă este nepreţuită. Din păcate accesul la astfel de terapii este condiţionat de bani. Aşa cum ne-a obişnuit ţara asta. Nu sunt fonduri pentru tratamente avansate. Se găsesc însă pentru retrocedări, studii de fezabilitate pentru autostrăzi inexistente, campanii electorale şi alte vrăjeli.

Trebuie să ne moară copiii, adulţii, bătrânii. Dacă au bani să se trateze în străinătate, foarte bine. Dacă nu, nu e problema noastră. Când eşti singur şi fără vizibilitate nu contezi pentru sistem. Când te duci într-un club şi dau nişte cretini cu artificii de exterior în interior, presiunea străzii răstoarnă guverne. Şi se deblochează resurse din fondul de urgenţă pentru tratarea victimelor, asigurate sau nu, în străinătate. Fond pentru care tot noi plătim. Să fie clar. Nah, sunt mai importanţi o sută de arşi decât o sută de copii cu leucemie sau decât un pacient de 43 de ani cu melanom malign.

Da! Despre asta vreau să vă vorbesc. Să vă cer ajutorul. Să ne mobilizăm. Doar noi putem face ceea ce un stat schilodit de politici dezastroase nu e în stare să facă. Doar noi putem avea grijă unii de alţii. Am o pacientă. Mihaela Divisevici. Din Călineşti-Şerbăuţi. Diagnosticată cu melanom malign. În fază avansată. Cu multiple metastaze. Singura ei şansă este un tratament experimental. Preţul lui este de 9000 de euro. Mamă a doi copii care trebuie să o privească în fiecare zi.

E foarte greu să explici unor copii că viaţa mamei lor depinde de bani. Când medicii, sistemul, statul, toată lumea tace, mama are forţă să ne vorbească:

„Îmi doresc să mă pot bucura de cuvintele copiilor, care îmi spun că au nevoie de mine pe această lume. Vreau să le fiu alături. Vreau să trăiesc.”

România, ţara în care trebuie să plăteşti ca să trăieşti. Stat european. Care cică garantează prin Constituţie dreptul la viaţă fiecărui cetăţean. Alte vorbe doar pe hârtie. Să dea bine la băile de mulţime din campania electorală. Atunci când toţi devin miloşi şi cu frica lui Dumnezeu.

În România reală trebuie să ne descurcăm singuri. Şi să sperăm că vom găsi pe alţii care ne înţeleg. Fac apel la toţi care mă cunosc, citesc, apreciază, înjură, urăsc, la toţi cei cărora nu le sunt indiferente cuvintele mele. Fiţi alături de noi în această luptă pentru viaţă.

Conturile pentru donaţii sunt:

RON - RO 40RZBR0000 0600 1703 1709

EURO – RO 56RZBR 0000 0600 1703 1712

Numele titularului este Divisevici Marius Vasile.  Conturile sunt deschise la Raiffeisen Bank.

Puteţi face donaţiile direct sau puteţi contacta familia întâi prin intermediul ziarului sau al dispensarului din Şerbăuţi.