Florin HAIDAMAC

Poate aţi avut impresia că în tot ce v-am scris până acum v-am îndemnat la revoltă. Nimic mai fals. V-am prezentat tot felul de situaţii. Nedreptăţi. V-am îndemnat să gândiţi. Să căscaţi ochii la ce se întâmplă în jurul vostru. Să vă daţi seama cum trăim. Să vă daţi seama care e de fapt rezultatul nepăsării noastre. A tuturor.

Aud tot mai des cuvântul sistem repetat obsesiv. Sistemul e de vină pentru orice. Sistemul e prost gândit. Sistemul e nepăsător. E foarte uşor să dăm vina pe ceva abstract. Fără să ne gândim că sistemul de fapt e reprezentat de noi toţi. De foarte multe ori legile făcute pe genunchi de aleşii ăştia ai noştri sunt incomplete, neprevăzând situaţii particulare. De aceea de foarte multe ori mori cu dreptatea în mână în ţara asta. Nu avem niciun mecanism de control asupra celor pe care-i votăm.

De fiecare dată când se întâmplă câte ceva ne dăm seama că nu avem de niciunele. Şi chiar şi atunci când mor oameni, toţi dau nepăsători din umeri. De ani de zile plătim cel mai mult din Europa pe medicamente. O cutie de pastile care în altă ţară costă 14 lei, la noi e 50. Să nu mai spun de benzină, haine şi mâncare. Totul e mai scump ca în oricare altă ţară europeană. Ce putem face? Absolut nimic. Ne acceptăm statutul de sclavi şi mergem înainte. Suntem de mult amanetaţi.

Asta în timp ce nemulţumirile cresc. Nu există zi în care să nu înjurăm pe cineva sau ceva. Nu există zi în care să nu apară în media câte o mare nedreptate. De la defrişările barbare până la situaţia copiilor instituţionalizaţi. Multe, prea multe, situaţii generatoare de nervi. Sistemul şi calitatea umană a celor care sunt puşi să gestioneze aspectele astea sunt obstacole de netrecut.

Ne indignăm şi facem circ pe net. Atât. O opinie publică puternică se cultivă în timp. De ce în ţările normale, când izbucneşte un scandal, se lasă cu demisii la nivel înalt? Pentru că acolo funcţionează toate mecanismele care limitează abuzurile.

Nu ştim să cerem. Nu ştim să ne stabilim priorităţile. Avem doar pretenţia ca totul să funcţioneze perfect când venim noi undeva. Ştiţi ceva? Nu funcţionează. Tocmai pentru că domeniile vitale pentru o societate, sănătatea şi educaţia, sunt subminate cronic de zeci de ani. Şi efectele încep să se vadă. Degeaba avem specialişti şi vârfuri în multe domenii, dacă îi lăsăm să plece peste hotare.

Nu ne putem lupta cu sistemul. Nu putem schimba absolut nimic. Nici măcar viitorul copiilor noştri. E o tristeţe fără margini în tot ce se vede în jur. O lipsă de perspective. Ne-am resemnat. Trăim într-un cerc vicios. Alergăm doar după facturi şi sănătate. Ambele la fel de scumpe. Din păcate doar facturile sunt sigure.

Mai apare uneori câte unul care are curaj să spună lucrurilor pe nume, dar are grijă sistemul să-l calmeze imediat. Să păstreze populaţia într-o criză de lideri şi de încredere.  Şi cel mai grav, într-o criză de identitate. Totul sub umbrela largă a regulilor europene, care aduc mai multe obligaţii decât drepturi.