Florin HAIDAMAC

Medicina nu înseamnă voluntariat. Nu înseamnă diagnostice şi tratamente ca în evul mediu. Nu! În medicină este nevoie permanentă de bani. Că vrem, că nu vrem, vremurile astea se caracterizează printr-un imens progres tehnologic. Totul evoluează. Apar noi tehnici, noi aparate, noi teorii. Acum câteva decade vorbeam de un fel de abordare a pacientului, astăzi vorbim de terapii la nivel genetic. Toate astea au în spate o muncă imensă de cercetare. Au în spate investiţii. Şi, ştiţi ceva?, nu au cum să fie gratuite.

România este o ţară săracă. Din varii motive. Nu vreau să dezvolt acum subiectul ăsta. Nu ne permitem foarte multe. Nu vrem să alocăm sănătăţii, din toată sărăcia, măcar un procent cu două cifre din PIB. Doar ni se promite asta de atâţia ani.

Pe lângă tehnicile ultramoderne pe care nu ni le putem permite, mai avem şi dificultăţi în a înţelege că personalul medical trebuie plătit conform muncii pe care o prestează. O  muncă plină de responsabilitate, consum, oboseală şi stres. Mai avem pretenţia să stea în ţară. Cei mai buni specialişti au foarte multe oferte. Unii aleg să rămână. Alţii iau drumul pribegiei. Nu-i putem judeca.

Asta în timp ce sunt spitale în care se închid secţii atunci când singurul medic îşi ia concediu. Asta în timp ce copiii ăştia care vin din urmă, viitorii medici, nici măcar nu-şi pun problema de a practica în România. Nu pot să nu mă întreb cine o să ne trateze în 10 sau 15 ani. Şcolarizarea costă. Nimic nu e gratuit. E greu să stai doar pe  banii părinţilor ani de zile până ajungi specialist. Şi apoi să continui să ai o viaţă mizerabilă şi să te uiţi lung după o haină, o maşină, o vacanţă sau o casă.

Avem ca priorităţi gurile flămânde care nu produc nimic, ci doar consumă. O societate care îşi neglijează educaţia şi sănătatea e una sortită pierzaniei. Discursul ăsta circulă peste tot. Din păcate nu aduce nicio acţiune. Doar o ridicare din umeri, atât din partea celor care decid cât şi din partea celor pentru care se decide.

Toţi vă daţi indignaţi că aţi dat nu ştiu ce plicuri prin cine ştie ce spitale. Şi v-aţi simţit umiliţi. Sau poate aţi dat pentru ca personalul să vă ofere o mai mare grijă. Aţi cumpărat un plus de atenţie. Un plus de umanitate. Astea nu sunt trecute în fişa postului. Indiferent cum ar fi, condiţionarea actului medical de un plic este o acţiune abjectă, ce nu aduce decât noroi pe halatul alb.

Toţi ne uităm spre ţările civilizate şi ne comparăm cu ele. Toţi vrem să avem un sistem medical performant. Însă nu toţi înţelegem că nu-l putem avea fără bani. Şi atâta timp cât ţara asta va fi ţinută deliberat în sărăcie nu vom avea niciodată nimic. Puţini plătesc, toţi consumă. Cât vreţi să ţină asta?

Chiar în condiţiile astea, medicii îşi fac datoria. Vă salvează. Sunt la căpătâiul bolnavilor. Aveţi şi voi grijă de ei, luând atitudine, măcar acum în ceasul de pe urmă, când sănătatea primeşte praful de pe tobă din PIB.