Florin HAIDAMAC

Marea problemă a societății din vremurile astea e încrederea. Mai exact, lipsa ei. Un om, un reprezentant al unei instituții are greutate în tot ce spune sau face dacă instituția din spatele lui e fără de pată. Dacă oferă siguranță. Dacă nu e iresponsabilă.

A izbucnit acum scandalul dezinfectanţilor din spitale. Credeți cumva că medicii sunt responsabili de asta? Credeți cumva că e cineva atât de inconștient încât să opereze cu un bisturiu zoios? În mod sigur nu. Asta nu e treaba medicilor. E treaba celor responsabili de aprovizionare. E treaba celor responsabili de sterilizare. Nu medicii fac asta. Nu e vina lor că în fiecare an sănătatea e subfinanţată. Nu e vina lor că nu există laboratoare care să verifice ce mizerii ne sunt aduse prin spitale. Prin contracte cu încredințare directă. Din păcate, asupra medicilor se răsfrâng tâmpeniile pe care le face ministerul sănătății. Cum să mai susțin eu vaccinarea când vaccinurile vin cu întârziere? Când apar tot felul de scandaluri. Cum să mai am eu greutate când nu se face o campanie de informare? Pe ce să mă bazez? Cum să mă creadă lumea când nu există an în care să nu izbucnească un scandal? Mai crede cineva în sigla: „Avizat de ministerul sănătății”?

Ministerul tace. Dau toți din umeri și se plâng de lipsa banilor. Că nu avem. Că e scump. Că suntem la pământ cu toate.

Astea se răsfrâng asupra mea. Asupra credibilității mele. Asupra profesiei mele.

Nu am văzut de foarte mulţi ani ceva făcut ca lumea. Nicio campanie de promovare a alăptării la sân, nicio campanie de susținere a vaccinărilor, nicio campanie de combatere a tuberculozei. Nimic la nivel național. Mai explicăm noi pe internet, prin presă sau prin cabinete. Suntem priviți și tratați cu neîncredere. Şi chiar înjurați. Asta pentru că facem treaba altora. Asta pentru că încercăm să spălăm imagini pătate.

Începe să-mi fie rușine să deschid gura în faţa pacienților. Să le mai explic una, alta. Să mai susțin ceea ce credeam eu până acum că sunt certitudini.

Totul e vrăjeală. Pe bani mulți. Pe bani publici. Cine plătește? Toată lumea.

Mâncare plină de chimicale. Scandal cu apa plată, cu apa potabilă. Scandal cu dezinfectanţii. Scandal cu vaccinările. Scandal cu gripa aviară, porcină, caprină, cabalină și altele. Ce urmează? Un nou scandal, sunt sigur. Alte nereguli. Alte riscuri pentru sănătatea populației, pe care, aşa cum știți, nu dă nimeni doi bani.

Totul pentru ca anumite persoane să se îmbogățească. Nu mai contează că mor niște unii dintr-o ţară bananieră. Oricum i-am cumpărat pe toți. Ne sunt sclavi. Să îngurgiteze tot ce le dăm. Şi să zică mulțumesc.

Pentru toți ăștia care cică decid: cât costă o viaţă de om? Că tot vorbim de austeritate în sănătate. Sărăcie pentru turmă, dar belșug pentru beneficiarii de contracte atribuite. Bineînțeles că nu e nimeni vinovat. Că nu răspunde nimeni. Şi noi toți așteptăm cuminți alte dezvăluiri. Despre cum ne riscăm viaţa în fiecare zi.

Aşa ne trebuie. Mai facem două, trei cruci și ne punem speranța că Dumnezeu ne va salva. Știți ceva? Nu El se ocupă de asepsia și antisepsia din spitale. Nici de mâncarea și apa pe care le consumați voi și copiii voștri.

Hai, luaţi-vă semințe și așteptați viitorul circ naţional. Pariu că va urma curând?