Florin HAIDAMAC

Alienaţia şi lipsa de educaţie din societatea asta bolnavă se văd în toate. Inclusiv în atitudinea faţă de personalul medical. Trăim într-o indiferenţă totală. Trăim de pe o zi pe alta. Nu ne interesează nimic. Nu mai credem în nimic. Avem doar pretenţia ca toţi să aibă grijă de noi.

Nu am văzut mitinguri sau reacţii dure din partea aşa-zisei „opinii publice” ori de câte ori se prezintă un spital „al groazei”. Am văzut doar acuzaţii. Ba că medicii sunt incompetenţi. Ba că nu-şi dau interesul. Ba că te lasă să mori cu zile. Atâta ştim. Să acuzăm. Şi să ragem pentru chestii total inutile.

Ce aţi crezut voi? Că sănătatea e doar o chestiune teoretică? Că se poate face performanţă fără bani? Că se pot face minuni? Nu vreau să acuz. Nu vreau nici să scuz. Dar un medic îşi trăieşte mai mult de jumătate din viaţă la căpătâiul bolnavului. Lui îi închină timp şi energie. Nopţi şi zile. Zeci de mii de pagini de studii. Şi după o viaţă de muncă şi altruism ajunge la bătrâneţe cu o pensie mizeră. Că, nah, nu mai e bun de nimic. Ce dacă mulţi trăiesc datorită lui? Să-i fie de bine. Pentru ce să-i fie recunoscătoare societatea?

Bine că alte categorii de slujbaşi ai aceleiaşi societăţi ies anticipat la pensie. Eventual la vreo 40-50 de ani că, deh, au avut condiţii grele. Ăştia îşi văd liniştiţi de viaţă. Pot produce în continuare. Pentru ei. Că sunt încă buni de muncă. Lor le e mai recunoscătoare societatea.

Lasă că medicul a depus un jurământ care trebuie să-i ţină şi de foame eventual. Şi să ne suporte aşa nesimţiţi şi nespălaţi cum suntem. Aţi trecut vreodată pe la spital? Pe la policlinică? Pe la ambulatoriu? Să simţiţi ce duhori sunt pe acolo? Că aşa ştim noi să venim la medic. Zoioşi. Pentru toate rahaturile găsim bani, dar doi lei pentru un săpun e enorm, nu? Ştim doar să ragem că nu suntem respectaţi. Că nu ne bagă nimeni în seamă.

Mai văd tot felul de cucoane care put de-ţi vine să verşi, dar ele merg cu progeniturile la locuri de joacă. Au timp. Că, deh, singura lor ocupaţie e cea de mamă purtătoare de ghiozdan. Aaa. Şi de păreristă pe facebook. În rest, deştepte foc. Copchilul e la fel de nespălat ca ea. Eventual cu râie şi păduchi. Dar cu tabletă.

Numai câte cazuri din astea ştiu eu. Şi te miri apoi că îţi vine copilul acasă cu paraziţi. Asta în România anului 2016. Ferească Sfântul să-i cerţi. Ferească Sfântul să-i întrebi când au făcut ultima baie. Că imediat li se pare că nu le arăţi respect. Şi că îndrăzneşti să le spui tu cum să trăiască.

Igiena e o formă de respect. Atât faţă de tine cât şi faţă de cei din jur. Dacă tu nu te respecţi, de ce ai avea pretenţia să o facă alţii? Sau, nah, alţii sunt obligaţi. Că doar ce naiba, tu le plăteşti salariile, nu? Tu, care nici nu ştii unde e ghişeul pentru cotizat la fondul de stat.

Continuaţi tot aşa şi o să avem din nou tifos, holeră, ciumă, variolă şi alte din astea. Tuberculoza e deja pe toate drumurile. Îndată ne vizitează poliomielita. Trăind într-o aşa mizerie sufletească şi trupească, vă mai miraţi că Dumnezeu tace?