Astăzi vă voi vorbi despre un tip de cancer care are mari implicaţii medicale, psihologice şi emoţionale în viaţa femeilor. Cancerul de sân. După cum ştiţi, pentru unele tipuri de cancer nu există tratament. Este posibilă doar prelungirea agoniei prin chirurgie şi şedinţe de chimio sau radioterapie. De cele mai multe ori aceste şedinţe nu ameliorează semnificativ calitatea sau durata vieţii pacienţilor. Singura armă în lupta împotriva unor tipuri de cancer rămâne prevenţia. Cancerul de sân este exemplul cel mai bun în acest sens. Spun asta din cauza faptului că sânul este uşor accesibil examinării. Sânii sunt uşor de inspectat şi de palpat. Din punct de vedere medical, că despre asta povestim azi.
Ca orice cancer, şi acesta poate da o mulţime de complicaţii. Poate metastaza, mai frecvent în peretele toracic şi plămân. Poate da dureri groaznice. Poate recidiva. Din păcate, tratamentul chirurgical - mastectomia, adică excizia sânului - este mutilant. E cumplit pentru o femeie să treacă prin aşa ceva. E cumplit să vezi cum se stinge cineva - şi am văzut asta de prea multe ori - fără ca tu să-i poţi face şi altceva decât îngrijiri în fază terminală. Femeile au o mare demnitate în suferinţă. Au o mare forţă interioară. Şi, iertare domnilor, au o mai mare capacitate de a îndura cele mai cumplite proceduri, doar pentru a mai câştiga o zi sau două de viaţă. Femeile nu abandonează lupta niciodată. Chiar şi atunci când întreg corpul le trădează. Sunt obişnuite cu trădarea. Cu abandonul, însă, nu.
***
Doamnelor, dacă vă dor sânii, dacă detectaţi noduli sau apar secreţii mamelonare mergeţi urgent la medic. Deşi peste 90% dintre simptome au cauze benigne, cancerul de sân rămâne o îngrijorare permanentă. De aceea abordarea oricăror simptome ale sânului va fi aceea de a exclude un posibil diagnostic de cancer.
Cea mai la îndemână metodă de prevenţie şi diagnostic în fază incipientă este examinarea sânilor.
Sânii sunt inspectaţi pentru eventuale modificări de formă. Deşi diferenţa de mărime dintre sâni este frecventă, fiecare sân trebuie să aibă un contur regulat. Poziţiile de examinare sunt diferite. Personal, pentru palparea sânilor folosesc poziţia următoare: pacienta este aşezată cu faţa în sus, cu o pernă sub umărul şi cu un braţ ridicat deasupra capului pe partea de examinat. Palpez sânii cu faţa palmară a degetelor 2, 3 şi 4, mişcându-le sistematic în mod circular, în cercuri mici dinspre mamelon spre partea externă a sânului. Notez pe o schiţă a sânului - eu îl împart ca pe un cadran de ceas - sediul şi mărimea exactă a oricărei anomalii găsite. Mă interesează consistenţa anomaliei şi gradul de aderenţă de structurile de vecinătate. Sunt de principiul că detectarea de anomalii în timpul examenului clinic stabileşte necesitatea efectuării unei biopsii, chiar dacă o mamografie făcută ulterior nu arată nicio modificare patologică. V-am explicat cum procedez nu din cine ştie de motive perverse, cum poate ar fi unii tentaţi să creadă, ci pentru că aceste principii de examinare pot fi aplicate şi de către paciente, autoexaminarea corectă a sânilor, lunar, având o importanţă mare în prevenţie.
Tot ca metode de prevenţie recomand mamografia, care trebuie efectuată anual la femeile peste 50 de ani. Între 40-50 de ani nu există un consens al autorilor. Recomandarea este de o mamografie la 2 ani. RMN este o metodă cu o mai mare acureteţe în cazul screeningului pacientelor cu risc ridicat de cancer (peste 15%).
Factori de risc sunt antecedentele pozitive pentru cancerul de sân la rudele de gradul 1, menstruaţie precoce sau menopauză instalată târziu, expunerea la radioterapie înainte de vârsta de 30 de ani. Pacientele care au o primă sarcină după vârsta de 30 de ani au un risc mai mare decât cele care nu au avut nici o sarcină. Folosirea contraceptivelor orale creşte foarte puţin riscul, cu aproape 5 cazuri mai mult per 100.000 de femei. Riscul creşte în special în primii ani de folosire, scăzând progresiv în perioada de 10 ani după oprirea lor. Riscul este cel mai crescut la femeile care au început folosirea lor înaintea vârstei de 20 de ani. Terapia hormonală postmenopauză (estro şi progesteronică) pare să crească doar modest riscul, după o perioadă de 3 ani de administrare.
Multe cancere mamare sunt descoperite ca un nodul în cursul autoexaminării, a examinării efectuate de specialist sau la mamografie. Alerta mai poate fi declanşată de mărirea de volum a sânului, de îngroşarea difuză a ţesutului mamar sau apariţia de secreţii. Cancerele în faze mai avansate sunt caracterizate de fixarea nodulului pe planurile adiacente, prezenţa ulceraţiilor cutanate sau de apariţia pielii în „coajă de portocală”. Prezenţa ganglionilor sub braţ sugerează extinderea tumorii.
Sunt surse care afirmă că alăptarea este un factor protectiv în faţa cancerului de sân. Subscriu la acest principiu. Natura nu face favoruri. Fiecărui organism îi dă atât cât îi trebuie. Nici mai mult, nici mai puţin. Sânii au ca rol principal alăptarea. Vă rog să aveţi asta în vedere. Rolul estetic sau erotic este secundar.
***
Ce avem de reţinut din cele de mai sus? Că nu orice nodul la sân este cancer. Asta este foarte important. Nu poţi pune diagnostic cert de cancer decât pe baza biopsiei. Apoi, că un rol principal în prevenţie îi revine examinării sânilor. Examinarea trebuie făcută de paciente, obligatoriu, o dată pe lună. Autoexaminarea, chiar corectă, nu înlocuieşte celelalte metode de screening, dar este un punct de plecare deosebit de eficient. Am mai văzut că există diferiţi factori de risc. Pe unii nu-i putem controla, că doar nu ne alegem noi rudele de gradul întâi. Alţi factori, în schimb, pot fi evitaţi.
Vreau să vă atrag atenţia foarte serios asupra importanţei autopalpării. Este e dovadă de educaţie, igienă şi responsabilitate. La orice modificare găsită prin această manevră vă recomand cu multă seriorizate să mergeţi la medic. Autopalparea nu este o metodă de diagnostic. Este doar o metodă care trage un semnal de alarmă şi care poate ajuta specialistul să depisteze un cancer în faza iniţială, când este curabil. De voi depinde dacă vreţi să trăiţi sau vreţi să vă traumatizaţi copiii, murind în chinuri la vârste tinere.