De la orele de biologie am învăţat că orice organism viu are, pe lângă multe altele, instinct de conservare. E o calitate de bază care îi permite să se adapteze mediului şi să evolueze. Fiinţa umană, mândria lanţului trofic, ar trebui teoretic să aibă acest instinct la cote înalte. Societatea asta alcătuită din elemente debusolate, în mare majoritate, ne demonstrează contrariul.
Unde putem vedea cel mai bine inconştienţa? Da, aţi răspuns corect. În traficul ăsta stresant. Oraşul a devenit prea mic pentru mulţimea de maşini care circulă zilnic. Când se mai închid şi câteva străzi pe motiv de reparaţii, îţi zbârnâie nervii precum corzile la chitară. Dacă mai ai parte şi de blonde, eventual începătoare, care ţin cu tot dinadinsul să parcheze chiar la tarabă când îşi fac piaţa, atunci chiar că îţi vine să te duci în pădure. Nu sunt misogin. Nu am nimic cu şoferiţele, ci cu armata asta de instructoraşi răsărită peste noapte. Ăştia sunt responsabili de comportamentul viitorilor şoferi. Dacă îl înveţi să blocheze banda întăi când e verde intermitent la dreapta, clar că aşa se va comporta tot timpul. Ar trebui să existe în cadrul şcolilor de şoferi ore obligatorii de politeţe rutieră. În fine, nu despre asta vreau să vă vorbesc.
Mă minunez de fiecare dată de comportamentul pietonilor, mai ales la treceri. Am văzut odată o fătucă, nu avea mai mult de 16 ani, genul de liceancă rebelă şi fiţoasă, dar cu zero neuroni în cap, cu căştile pe urechi, care stătea în faţa unei treceri de pietoni. Butona la telefon. Schimba muzica, în mod sigur. Din deal venea ambulanţa cu viteză şi cu sirenele pornite. Copila asta era în lumea ei. Total absentă la ceea ce se întâmpla în jur. Şi-a schimbat rahatul ei de muzică şi, fără să privească în vreo parte, a păşit pe trecere. Norocul ei că am văzut-o şi am tras-o de aripă înapoi, că altfel o adunau legiştii în pungi.
Ca ea sunt o droaie. Cum văd trecerea de pietoni, cum se aruncă, fără să se uite. Că, nah, e dreptul lor. Instinctul de conservare, în mod normal, te face să caşti bine ochii întâi. Că poate vine o ambulanţă, o maşină de poliţie în misiune, o maşină condusă de vreun turbat din ăsta teribilist, una care nu are frâne sau condusă de vreun inconştient beat. Dacă tu, în prostia ta, ai pretenţia ca toţi şoferii să oprească doar pentru că ai pus tu piciorul pe zebră, asumă-ţi şi faptul că poţi ajunge pe masa de autopsie.
La fel e şi cu traversările prin locuri nepermise. Merge generaţia asta de sacrificiu cu căştile pe urechi sau cu ochii în telefon fără să fie interesată de ceea ce se întâmplă în jur. La fel, mamele inconştiente, dar în rest deştepte foc şi emancipate, care atunci când trec strada împing întăi căruciorul cu produsul iubirii lor. La fel, fără să se asigure. Că au ele prioritate.
De ce presupui, tu pieton, că şoferul e mai atent şi mai conectat ca tine la realitate? Mister. Aţi observat câţi stau cu telefonul la ureche în timp ce conduc? Aţi văzut câţi tastează mesaje? Cum să crezi că aşa unul are toată atenţia la trafic? Şi te arunci tu ca inconştientul pe trecere. Şi apoi stai prin spitale schilodit pe viaţă, dacă nu păţeşti ceva şi mai grav.
Când o să vă intre în cap că nimeni nu are grijă de voi? Atâta timp cât îţi ignori instinctul de conservare, acceptă că ţi se pot întâmpla chestii extrem de nasoale.
Sfatul meu: căscaţi bine ochii, judecaţi situaţiile din trafic şi abia apoi treceţi strada. Chiar pe trecerea de pietoni.