Florin HAIDAMAC

Nu conteniţi să mă uimiţi. O mare parte din voi. Atâta lipsă de reacţie când e vorba de lucruri normale şi atâta patimă la superstiţii. Se opreşte apa caldă sau apa rece. Nu face nimeni nici o sesizare. De ce oare? Nu cumva pentru că mulţi, mult prea mulţi nu folosesc? Nu cumva pentru că apa în care au făcut baie e păstrată cu sfinţenie pentru a fi turnată în WC? Nu cumva pentru că sunt prea mulţi nespălaţi? Se prea poate. Dar ia să se oprească netul de la 12 la 18, aşa neanunţat. Să vezi cum toate gospodinele feisbuciste înroşesc liniile de telefon. Ia să se oprească semnalul la cablu, la fel, de la 12 la 18, fără nici o explicaţie. Să vezi cum toţi moşnegii pun mâna pe telefon şi reclamă. Că, nah, nu mai au unde se uita „la politică”. Doar asta îi ţine în viaţă. Atâta le-a mai rămas. Să-şi dea cu părerea în faţa televizorului.

Când vine vorba de apă, nu e, frate, nimeni nemulţumit. De ce? întreb eu. Că nu foloseşte. De aia. Şi te mai miri că simţi tot felul de duhori prin magazine, autobuz sau în general pe unde se adună din ăştia certaţi cu apa şi săpunul. Adică peste tot.

Eu nu pot să înţeleg cum rabzi aşa, ca vita la jug, lipsuri esenţiale, fără să spui nimic, fără să te revolţi, dar faci panaramă pe la uşile cabinetelor medicale. Că stai tu prea mult la coadă. Faci crize de epilepsie stând la rând la pupat moaşte, dar la urgenţă urli că nu eşti băgat în seamă. Că-ţi curg ţie mucii. Sau că ameţeşti. Sau că ai căderi de calciu ori te doare burta că ţi-a venit ciclu şi te duci la miezul nopţii la urgenţă, să te consulte un doctor şi să-ţi dea un calmant. Şi când strâmbă medicul din nas, văzând că eşti jegos, ţi se umflă rânza-n gât. Că nu te respectă. Că tu tare îl respecţi.

Cum vă bate unul la uşă şi vă cere ajutor pentru nu ştiu ce mănăstire sau biserică, imediat percutaţi. Imediat intraţi în banii de înmormântare şi daţi, cică, pentru Dumnezeu. De parca El ar avea nevoie de bani. Dar, nah, vă închipuiţi că vă vede de acolo, din ceruri, că faceţi fapte bune. Când minţiţi, bârfiţi, înjuraţi, furaţi, ţepuiţi, vă bucuraţi de răul altuia şi multe alte astea, nu vă uitaţi în sus? Nu vă vede El atunci? Naţie de prefăcuţi!

Dacă ar veni unul în halat alb şi v-ar cere ajutor pentru un spital sau o clinică, aţi sări aşa? Da de unde! Aţi începe să-l înjuraţi. Că nu le mai ajunge la doctori. Deşi doctorii plătesc impozite. Din banii daţi de ei, vi se plătesc pensiile şi alocaţiile. Şcoala progeniturilor voastre şi operaţiile, analizele şi compensatele fără de care nu puteţi trăi. La asta nu vă gândiţi, aşa-i? Nu te zbaţi să ai cele necesare traiului aici în lumea reală, ci ţii cu tot dinadinsul să-ţi fie bine într-o imaginară viaţă după moarte. Nu pot înţelege asta şi gata.

Trăim într-un oraş plin de mocirlă. Curge nămolul pe străzi şi trotuare ca sângele din nasul unui boxer ce tocmai a încasat-o. Locuri de parcare nu sunt, că au avut grijă să înalţe toate bordurile şi să te facă să iei autobuzul până unde ai treabă. Aproape toate ieşirile din oraş sunt închise. Traficul e sufocat din cauza unor firme de banană care nu-şi respectă termenele.

Face cineva scandal? Ia cineva atitudine? Neam. De asta, bandă de areactivi, se comportă firmele astea aşa. Pentru că pot. Pentru că nu dau doi bani pe noi. Dacă făceau aşa în Austria sau Germania, erau demult amendaţi şi lăsaţi fără licenţe. Dar, nah, în România se poate orice. Şi nu din cauza celor care ne conduc, că oricum pe ăştia ni-i merităm, ci din cauza celor mulţi care acceptă orice fără să facă nimic. Pentru că nu reacţionaţi când nu vă convine ceva. Doar staţi în faţa televizorului şi aşteptaţi pensia sau ajutorul social. Că şi astea or mai veni cât timp or mai sta sclavii ăştia plătitori de impozite prin ţară. Ţineţi minte ce vă spun eu. În ţara asta orice aberaţie este posibilă. Aşa că nu vă miraţi că sunteţi operaţi de apendicită, când voi v-aţi rupt piciorul. Asta e o metaforă. Să fim bine înţeleşi, da?