Florin HAIDAMAC

Sunt luni de zile de când soarele se vede printr-o perdea de praf în oraşul ăsta mizerabil. Sincer să fiu, chestia asta îmi dă o stare majoră de disconfort. Fiecare zi începe şi se termină sub un cer matisat, care din când în când pişă picături de ploaie enervante pe trotuarele jegoase. Canalizarea, ignorată dintotdeauna de autorităţi, normal, nu face faţă şi fiecare străduţă aflată între blocuri e inundată. Bineînţeles, nu e vina nimănui. Astăzi am văzut doi muncitori la mine pe stradă. Chiar am fost foarte curios să aflu ce aveau de gând să facă. Mi-am aprins o ţigară şi am stat în faţa scării, urmărindu-i cu mare interes. S-au dat jos din maşina lor de „intervenţii”. Plini de importanţă. Câteva babe au şi apărut pe la geamuri. Unul dintre ei era înalt şi gras. Avea o faţă roşie. Sunt sigur că e bolnav de hipertensiune arterială. Purta o salopetă albastră şi un fes cu Steaua. Celălalt membru al echipei era slab. Uscat. Tot cu salopetă albastră, fără fes, dar cu o ţigară în colţul gurii. Hipercolesterolemie. Ăştia slabi mereu au probleme cu colesterolul. Pare greu de crezut, dar aşa e. Unele laboratoare de analize nu mint.

Cei doi viteji oameni de acţiune fac o inspecţie a străzii. Dau din cap în semn de nemulţumire şi se întorc la maşină. În câteva minute sunt echipaţi cu cizme de cauciuc. Acum pot înfrunta mocirla rece şi lipicioasă. Uscatul îşi mai aprinde o ţigară de la chiştocul celei pe care o fumase anterior. Scoate fum ca un furnal. Trec pe lângă mine. Îi aud vorbind între ei.

- Lucrarea asta nu ar trebui să fie aşa complicată.

- O rezolvăm imediat.

Stau în suspans. Ce naiba fac ăştia? Răspunsul vine în câteva minute. Îmi pun bec pe stradă. Să văd pe unde calc noaptea, deşi acum nu mai contează. E mizerie peste tot. Şi becul nu-mi poate arăta adâncimea bălţilor. Bună lucrare! Decât să desfundăm un canal mai bine punem un bec, nu? Nah, mulţi şi-au luat România înapoi. Vom avea parte numai de lucruri bine făcute. Cum e şi ăsta din exemplul de mai sus.

***

La intrarea în oraş se lucrează. Normal. Acum. Pe ploaie. La ce? La aceleaşi gropi la care s-a lucrat şi anul trecut.

La unele vile se trage gaz sau se face canalizare. Nu ştiu. Cert e că nişte dobitoci sparg şoseaua şi după ce termină treaba o lasă aşa. Sunt adevărate tranşee care se umplu cu apă. Şi îţi rupi maşina în ele.

În trafic, alături de şoferii de maxi taxi, care pentru mine reprezintă culmea nesimţirii, mai vezi alte sute de melteni. Genul care blochează banda întâi chiar dacă e verde intermitent la dreapta. Şi stai câte 90 de secunde doar pentru aşa vor muşchii lor. Că sunt ei jmecheri. Plus că, îndată, iar vin minunaţii votanţi liberi din diaspora cu maşinile închiriate şi cu apucături de zmei la volan. Să vezi atunci trafic şi lipsa politeţii rutiere pe străzile mult prea mici şi pline de gropi ale unui oraş împuţit şi la propriu şi la figurat.

Îndată începe și circul cu apa caldă. Că mulţi ţarani s-au mai mutat la oraş. Şi nu sunt în stare să priceapă că a sta la oraş înseamnă a plăti tot felul de chestii. Că apa nu vine ca la mă-ta acasă. De la fântână.

Și eternele probleme cu parcarea. Multe maşini, puţine locuri. Că, deh, unde a fost un loc liber a apărut o bancă, o biserică, o farmacie sau un bloc al unui „mare dezvoltator imobiliar”.

Văd că în noua Românie asta a voastră mai trăiesc aşa zişi „colegi” de ai mei. Ăştia care nu internează, nu operează, nu dau concedii medicale sau reţete compensate decât pe plicuri. Am avut un pacient azi care a venit cu nişte cutii. L-am întrebat ce e cu ele. Mi-a zis că sunt ale soţiei sale. Ea e internată. Şi doctorul de acolo l-a trimis la mine să-i dau reţetă compensată. Parcă nu ştia boul („colegul”, nu pacientul) că e obligat spitalul şi secţia lui de rahat să asigure tratamentul bolnavilor. Dar, nah, nu a avut bolnavul de unde să dea şpagă, aşa că l-a pus un pic pe drumuri.

***

Asta e aceeaşi Românie modernă. România pe care o tolerăm. România de care ne plângem toţi. Din care vrem doar să fugim. De ce nu avem de niciunele? Pentru că ne prostim şi ne furăm unii pe alţii în fiecare zi. Şi pentru că acceptăm senini toate abuzurile. Pentru că tolerăm incompetenţa. Pentru că noi înşine suntem incompetenţi. Asta e ţara lui „merge şi aşa”. Nah, v-aţi luat-o înapoi. Faceţi-o mai bună. Dacă aveţi cu şi pentru cine. Eu mă duc dracului la Polul Nord.