Florin HAIDAMAC

Multe se spun despre alcool. Multe se spun şi despre cei care îl beau.

Departe de mine demonizarea acestei licori, mai ales că am avut câteva experienţe pe calea asta. Numai că una este să bei responsabil şi alta e ca alcoolul să-ţi guverneze existenţa. Sunt studii care arată că anumite tipuri de personalitate sunt mai predispuse la dependenţe de tot felul şi au şanse mai mari de a ajunge alcoolici. Normal, experţii au luat problema în serios şi au creat chestionare speciale, metode obiective, de a încadra populaţia consumatoare de alcool în diferite grade de risc. Ca să vă dau un exemplu. O unitate de alcool înseamnă alcoolul din 40 ml tărie sau 125 ml vin sau 330 ml bere. Aşa se calculează. Adică, ai lins două beri, deja ai 6 unităţi. În funcţie de numărul de unităţi consumate pe săptămână, pe lună, pe an, ţi se face un scor. Acesta va spune specialiştilor în ce grupă de risc te afli.

Să nu credeţi că numai la noi în ţară consumul de alcool este mare. Nu! Toţi beau. Ruşi, nemţi, suedezi, francezi, italieni etc. Fără excepţie. Scurg şi ăştia paharele, de zici că nu-i adevărat. Doar că la noi e un grad de abrutizare mai mare. Plus un nivel de educaţie care pe mine mă înmărmureşte de fiecare dată când am ocazia să mă izbesc de el. Adică zilnic.

Alcoolul e mai perfid ca femeile. Te prinde foarte uşor în mrejele lui. Nu are toane, nu are migrene. Nu are pretenţii. Nu vrea plimbat în BMW. Nu vrea sentimente, intenţii serioase, eventual căsătorie. Nu te toacă zilnic la cap. Nu te pune să minţi când s-a îngrăşat, dar vrea să audă de la tine contrariul. Nimic din toate astea. Alcoolul e disponibil oricând. Te aşteaptă, oricât ai fi plecat. E fidel. Îţi dăruieşte senzaţii noi de fiecare dată când e în compania ta. Alcoolul te face să crezi că poţi trece mai uşor peste orice. Şi, din păcate, orice prilej este bun pentru a te lăsa cuprins de beţie.

***

În doze mici, alcoolul are un efect anxiolitic de netăgăduit. Şterge inhibiţiile, stimulează creativitatea, dezleagă limbile şi ajută la socializare. Marea majoritate a celor care beau încep de tineri. De câte ori nu am văzut adolescenţi teribilişti, rangă de beţi? Că, nah, aşa e cool. Normal, anturajul are un mare rol în treaba asta. Şi ştiţi foarte bine că un adolescent ar face orice pentru a fi acceptat de anturaj. E vârsta cea mai vulnerabilă. Din păcate, vârsta la care începe consumul de alcool a scăzut foarte mult. Am văzut copii de 12-13 ani rupţi de beţi în crâşme unde, conform legii, nu ar trebui nici măcar să fie primiţi. Ce să mai vorbim de servirea cu produse alcoolice. Dar asta e economia de piaţă. Vindem orice oricui. Şi ne doare-n cur de consecinţe. Copilul ăsta ajunge să bea după ore sau chiar în timpul orelor. Îşi urmează anturajul. Azi o bere. Mâine alta. Poimâine o tărie. Dacă mai are şi o familie indiferentă sau prea ocupată cu alte probleme, atunci calea spre alcoolism îi este deschisă.

E doar un exemplu.

Cert e că alcoolul e un refugiu înșelător. Unii fac sport. Alţii au o sută de femei pe an. Alţii se droghează. Alţii sar cu paraşuta. Fiecare om are păsărica lui. Şi aici mă refer exclusiv la moduri de defulare. Nu la...ştiţi voi ce.