Florin HAIDAMAC

Observ în practica de zi cu zi, în discuţiile cu alţi colegi, în mediul online un derapaj foarte grav, după părerea mea. Anume acela că persoane total nepregătite îşi permit să-şi dea cu părerea în chestiuni ce ţin de domeniul medical. Mă refer azi la vaccinări, dar şi la celebrul card de asigurat. Nu este posibil ca anumite fătuci, a căror singură calitate e aceea că scriu la un ziar sau merg pe la televizor, să profite de lipsa de educaţie a unor categorii de populaţie şi să combată schema naţională de vaccinare. Nu este posibil ca anumiţi reprezentanţi ai bisericii să aibă aceeaşi atitudine faţă de vaccinare, ba mai mult, să recomande enoriaşilor să refuze cardul de asigurat. Asta e ţara în care toată lumea se pricepe la orice, mai puţin la a-şi face meseria corect. Asta e ţara în care turma, gloata, trăieşte doar în superstiţie şi ignoranţă. Asta e ţara în care încrederea în instituţiile publice se află la o alarmantă cotă negativă. Asta e ţara în care, cu părere de rău, generaţiile care vin din urmă nu au nici un viitor. Parte din vina noastră, parte din cauza faptului că nu mai văd sau nu vor să vadă o scară axiologică normală. Asta fac sărăcia şi lipsa de educaţie dintr-un popor odinioară demn, viteaz, corect, disciplinat şi muncitor.

Cardul de asigurat reprezintă cheia de acces a pacientului în sistem. Nu-l ai, nu poţi beneficia de ceea ce statul îţi oferă pe asigurarea ta medicală. Adică reţete compensate, consultaţii gratuite la medicul de familie şi medicul specialist, bilete de trimitere etc. Voi, ăştia care vă luaţi după ceea ce vă spun anumite sutane negre, să mergeţi la sfinţiile lor să vă deconteze toate astea. Locul popilor este în biserici sau mănăstiri. Misiunea lor este una de caritate, ajutor, compasiune. Şi ei sunt responsabili de modelarea societăţii. Nu au nici un drept şi nici o competenţă să-şi dea cu părerea în domenii care-i depăşesc. Noi, medicii, nu venim să vă spunem cum să faceţi slujbe. Nu veniţi nici voi să ne învăţaţi cum să ne facem treaba. Nu mai profitaţi de ignoranţa maselor şi aşa debusolate. Nu mai cultivaţi inutil superstiţii. Ajung astea care ne bântuie de mii de ani.

Nu vrei să-ţi vaccinezi copilul pentru că aşa ai citit tu pe net? Foarte bine. Dar atunci când copilul tău va face o boală care ar fi putut fi prevenită prin vaccinare, să plăteşti tu, părinte iresponsabil. Lasă-ţi copilul să moară de tuberculoză. Lasă-ţi copilul să rămână paralizat de poliomielită. Dar uită-te în ochii lui pe patul de spital şi spune-i că din cauza ta a ajuns aşa. O să vrea poate să emigreze în America, în speranţa unui viitor normal. Ce vor face americanii? Îi vor cere aviz epidemiologic, adică lista de vaccinări din copilărie. El nu are. Că ai fost tu părinte deştept. Şi uite aşa i se închide o uşă, tot din cauza ta, părinte care faci facultate de medicină pe internet în grupuri de gospodine semianalfabete.

Să vă intre bine în cap. Medicină nu poate practica oricine. Pentru medicină sunt necesare calităţi intelectuale deosebite. Medicina impune pregătire continuă. Studiu zilnic. Câţi dintre voi, ăştia care combateţi vaccinările, aveţi măcar 50 de cărţi citite în toată viaţa voastră? Fie ele şi de bucate. Câţi dintre voi, ăştia care vă trataţi cu meditaţie, apă sfinţită şi vrăjeli bio, aveţi habar de imunologie? Câte dintre voi, mame feisbuciste, aveţi habar care e interacţiunea dintre macrofag şi limfocit? Asta în cazul în care ştiţi ce e aia. În medicină, toţi ăştia care vă daţi inutil cu părerea sunteţi analfabeţi. Punct. Nu puteţi veni şi combate unul ca mine sau ca alţi colegi. Am peste zece mii de pagini de imunologie citite. Unii dintre voi nu citesc în două generaţii atâta. Vă daţi deştepţi pe net, dar în viaţa reală vă suflaţi mucii între degete şi vă aruncaţi zoaiele pe geam. Copiii voştri nu au nici o vină că au părinţi iresponsabili.

Cultivaţi neîncrederea în medici, dar credeţi orice superstiţie. Nu mă miră. Asta e viaţa într-o ţară în care normalul devine senzaţional şi într-o societate în care un Dumnezeu, incredibil de absent, permite orice oricui. Decât să ne certăm între noi, decât să ne băgăm unul în treaba altuia, mai bine ne-am uni toţi să scoatem România din şanţ. De noi depinde ce lăsăm moştenire copiilor. Ce vă doriţi pentru ei? O mocirlă sau un teren asanat?