Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Muzeul de Istorie din municipiul Suceava va găzdui, în perioada 12 septembrie – 3 noiembrie 2024, expoziția inconfundabilă a maestrului Silviu Oravitzan: „Cărările Luminii”. Vernisajul va avea loc joi, 12 septembrie 2024, de la ora 14,30. Prezintă criticul de artă Maria Silvia Bilașevschi.
Publicul este invitat la un exercițiu de admirație, explorând opere care dezvăluie conexiunile profunde dintre tradiția bizantină și contemporaneitate, opere care surprind și conțin în sine „Lumina - universală, culturală, religioasă”.
Proiectul este aprobat și finanțat de Consiliul Județean Suceava, organizat de Muzeul Național al Bucovinei, în colaborare cu Muzeul Național al Banatului și Fundația Oravitzan.
Prof. univ. Marcel Tolcea a declarat: ”În clipa în care un prestigios artist cum este Silviu Oravitzan expune la Muzeul de Artă Catolică din New York împreună cu Salvador Dali, iar la vernisajul Galeriei Oravitzan din New York vine, între mule alte celebrități, și un viitor președinte al SUA, sau că, în 2016, expoziția omagială organizată sub Patronajul Universității de Vest și al Mitropoliei Banatului era însoțită de o carte anume scrisă de Profesorul Basarab Nicolesco, Lumină în Lumină - e de la sine înțeles că vorbim despre o personalitate de prim rang a artei românești de anvergură internațională.
Remarcat și elogiat de eminenți critici de artă și oameni de cultură români sau străini ca Pictor al Luminii (Petru Comarnescu, Bartolomeu Anania, Andrei Pleșu, Paul Barbanegra, Anamaria Altmann, Radu Preda, Cornel Ungureanu, Coriolan Babeți), Silviu Oravitzan înseamnă zeci de expoziții internaționale (New York, Paris, Viena, Marsilia) și naționale găzduite de prestigioase muzee (Muzeul Țăranului Român, Muzeul de Artă Timișoara, Muzeul de Artă Cluj-Napoca).
După cum ar trebui spus că numele lui Silviu Oravitzan este legat de o premieră absolută în raporturile dintre Biserica Apuseană și Biserica Ortodoxă din Răsărit: din inițiativa Mitropolitului Bartolomeu Anania, <decorarea> bisericii Schimbarea la Față din Cluj a fost concepută de artistul timișorean în tandem cu artistul sloven Marko Ivan Rupnik, autorul mozaicului capelei private a Papei Ioan Paul al II-lea.
Iar atunci când ai privilegiul să pătrunzi, prin intermediul camerei de filmat, în intimitatea casei celebrului dirijor de talie internațională Sergiu Celibidache și observi câteva lucrări ale lui Oravitzan ce decorează ambientul, înțelegi și mai bine de ce Maestrul Celibidache a scris în cartea de onoare a unei expoziții Oravitzan din Paris: <Dumneata ești cel mai român dintre noi>.
Dincolo de profundele implicații spirituale și artistice, întâlnirea cu viziunea simbolică a lui Silviu Oravitzan înseamnă și o punte, peste vremuri, între Banat și Bucovina, spații culturale în care geometria așezării chibzuite se oglindește în clara geometrie interioară a unor străvechi tâlcuri și noime.”
Maestrul Silviu Oravitzan s-a născut pe 4 octombrie 1941, la Ciclova Montană, județul Caraș-Severin. Are numeroase expoziții și lucrări de artă în muzee și colecții private din România, Marea Britanie, Franța, Germania, Suedia, Statele Unite etc. Deși pare influențat de diferiți pictori abstracți din secolul XX, „Silviu Oravitzan este considerat a-și avea rădăcinile în arta bizantină, în arta religioasă a Răsăritului creștin-ortodox”.
Silviu Oravitzan susține că își iubește întreaga operă la fel de mult „şi nu are lucrări preferate, pentru că fiecare dintre ele a însemnat iubire, pasiune, sacrificiu”.„Un artist atunci începe să lucreze, când lumina lucrează în el şi devine un bun conducător între unu şi multiplu, între lumina cea dintâi şi multiplul ei, care suntem noi, între lux (lumină, n.r.) - lume. Am simţit şi oboseală, dar aici este o rubotelie, în sensul ieremiţilor din poveştile patristice care aveau permanent un lucru al mâinilor, o ţesere care te goleşte, îţi revii, te linişteşte, te ordonează să ai o pace interioară care te ajută. Voi continua să lucrez până la 100 de ani”,spune Silviu Oravitzan.
Pentru maestrul Silviu Oravitzan, simbolul nu este un element arbitrar sau convenţional, „ci exprimă intrinsec esenţa făpturii şi, totodată, legătura ei cu principiile creației. Întreaga manifestare umană este o ţesătură de planuri orizontale şi verticale care îşi corespund între ele, realitate reprezentată de simbolul totalizant al crucii. Realitatea simbolului face ca fiecare act al omului, fiecare gest, să aibă o semnificaţie. Activarea acesteia, scoaterea ei din uitare, se petrece în termeni cultici. Anticipând celebrarea memorială a lumii, arta permite accesul către sinteza dintre principii, simboluri şi ritualuri”.
