„Iosif Berman. Fotografii din România interbelică”, expoziție la Muzeul de Istorie

La Muzeul Național al Bucovinei puteți vizita, în perioada 11 aprilie - 14 mai 2023, expoziția „Iosif Berman. Fotografii din România interbelică”, deschisă în cadrul programului „Paște în Bucovina”.

Vernisajul expoziției va avea loc marți, 11 aprilie 2023, la ora 13:00, în Foaierul Muzeului de Istorie din municipiul Suceava.

Fotografiile din expoziție provin din arhivele Muzeului Țăranului Român, Muzeului Municipiului București, Bibliotecii Academiei Române și din colecția fiicei lui Iosif Berman, Luiza Berman, moștenită și pusă la dispoziție de jurnalista Adina Ștefan.

Curatorul expoziției este Cătălin D. Constantin, editor de carte și antropolog, conferențiar universitar și prodecan la Facultatea de Litere a Universității din București, unde predă cursuri de antropologie vizuală și studii culturale. A avut expoziții de autor în România, Spania, Polonia, Bulgaria, Grecia, Azerbaidjan, Georgia, Portugalia, Italia, Turcia, Irlanda. În 2015 a îngrijit, în calitate de editor, volumul bilingv (română-engleză) ”România lui Iosif Berman”, apărut la Fundația România Culturală, cu sprijinul financiar al Administrației Fondului Cultural Național, primul album fotografic dedicat lui Iosif Berman.

Contribuția importantă a lui Berman la istoria fotografiei românești

Expoziția de la Muzeul Național al Bucovinei dedicată fotografiei lui Iosif Berman cuprinde instantanee din centrul european al Capitalei, scene cotidiene din mahalalele Bucureștiului, imagini cu mănăstirile medievale românești în starea lor de conservare din interbelic, uneori foarte diferită de ce putem vedea astăzi, secvențe din viața familiei, alături de mai multe fotografii cu subiecte etnografice.

Unele sunt atent regizate, pentru a vorbi despre frumusețea vieții tradiționale. Altele, reportericești prin abordare, redau o lume pitorească a satului românesc, dar extrem de săracă, rar surprinsă de alți fotografi din epocă, pentru că nu era tocmai o realitate lăudabilă pentru o țară tânără, ce voia să afișeze o imagine prosperă, dar cu rădăcini vechi într-o lume idilizată a satului tradițional.

Am aflat de la reprezentanții muzeului sucevean că „valoarea documentară și vizuală a acestora din urmă e cu atât mai mare. Cadrele cu tematică etnologică ale lui Iosif Berman reprezintă tipul de fotografie prin care astăzi am ajuns să definim convențional imaginea satului tradițional românesc și au făcut ca Berman să fie socotit unul dintre cei mai valoroși autori de fotografie etnologică românească”.

Fotoreporter la ziarele interbelice Adevărul și Dimineața, românul cu cele mai multe imagini publicate vreodată de prestigioasa revistă National Geographic, fotograf oficial al Casei Regale și al echipelor Școlii Sociologice coordonate de Dimitrie Gusti, pe care l-a însoțit în majoritatea anchetelor sale de teren, picat în anonimat decenii întregi, Iosif Berman a lăsat în urmă câteva mii de fotografii.

Unele, clișee pe sticlă, cele mai multe, pe hârtie. Acestea sunt împărțite între Biblioteca Academiei, Arhivele Statului, Muzeul Țăranului Român, Institutul de Etnografie și Folclor, colecții particulare, iar contribuția importantă a lui Berman la istoria fotografiei românești a fost doar secvențial recuperată, fără a face vreodată subiectul unei inventarieri și publicări amănunțite, deși Iosif Berman e unul dintre cei mai interesanți fotografi al interbelicului românesc, prin diversitatea temelor și, de fapt, prin întreaga lui viață. Geo Bogza, cu care a colaborat îndeaproape, l-a numit „omul cu o mie de ochi”.

Istoric

Iosif Berman s-a născut pe 17 ianuarie 1890, la Burdujeni Târg, într-o perioadă în care așezarea era despărțită de Suceava prin frontiera care separa Regatul României de Imperiul Habsburgic. Fiul lui David, evreu împământenit ca urmare a participării la Războiul de Independență, Iosif Berman ajunge de foarte tânăr la București și se angajează, în 1913, la ziarele vremii. Va călători, în calitate de fotoreporter, dar – aspect neelucidat și nemărturisit nici măcar familiei – probabil și în calitate de spion, până departe în Rusia, în ținuturile dinspre Caucaz.

Printr-un joc al întâmplării, o cunoaște la Novorosiisk pe Raisa, o rusoaică frumoasă de care se îndrăgostește la prima vedere. Se întoarce în țară, pentru a urma stagiul militar. Promite că revine și chiar revine, în ciuda faptului că nimeni din familia fetei nu îl crezuse. Raisa îi devine soție și îi va dărui două fiice, Matilda și Luiza. Pleacă la Constantinopol, unde familia petrece trei ani de poveste. Apoi, când contextul îi dă voie, revine la București. Scene din casa familiei, interioare moderne cu pian și mobilă elegantă, ultima petrecere de Revelion, după război, cu întreaga familie fericită, ieșiri la Șosea, călătorii prin țară în timpul campaniilor sociologice și vacanțe la mare cu bona îmbrăcată în costum popular pe plajă, în timp ce fetele și mama sunt la costum de baie după ultima modă, școala fiicelor, jucăriile acestora... Sunt fotografii care compun povestea unui fel de viață domestică al unei familii bune și educate, o vreme și foarte fericită, tipică până la un punct pentru interbelicul burghez românesc.

Finalul poveștii nu e deloc la fel de fericit. Fotografiile lui Berman arătau, la modul propriu al cuvântului, atașamentul față de România și valorile ei tradiționale, dar legionarii îi interzic dreptul de a fotografia. Va muri în septembrie 1941, din pricina unei boli netratate, dar, mai ales, a tristeții. Urmează comunismul și peste numele și arhiva lui Iosif Berman se așterne, din păcate, uitarea, conform datelor furnizate de reprezentanții Muzeului de Istorie.