Poeta-rapsod Elena Popa, din comuna Fântâna Mare, și-a lansat cel de-al XII-lea volum de poezie și cântece populare. „Trec anii...” este un volum în care rapsodul popular Elena Popa ne prezintă zeci de poezii, gândurile poetei înșiruite în versuri, în prima jumătate a cărții, și cântece, în partea a doua. În anul 1996, Elena Popa a publicat primul volum de poezie, deși, după cum ne-a povestit femeia, a început să scrie versuri prin clasa a V-a.
Iubitoare de natură, de folclor, de tradiții, rapsodul popular încântă cititorul cu titluri de poezie precum: „La o casă cu un brad”, „Este iarnă”, „Zboară, pescăruș în zare”, „În copilăria mea”, „Moldovioară, apă rece”, „Bucovina mea”, „Am un dor la inimioară”, „Rugă pentru pace”, „La nunta mea” etc., dar și de cântece: „Azi e nuntă mare-n sat”, „De-aș opri lumea în loc”, „Astăzi, maică, mă însor”, „Trei copilași am născut”, „De-aș avea aripi să zbor”, „Azi am fost la șezătoare”, „Mult mi-e dor de a mea casă” etc.
Multe poezii sunt însoțite și de fotografii sugestive, cu membrii de familiei, cu poeta îmbrăcată în costum popular, imagini imortalizate în mai multe anotimpuri, la evenimente deosebite, care completează mesajul pe care poeta a vrut să-l transmită prin versuri.
În volumul „Trec anii...”, Elena Popa vorbește despre momente fericite dar și despre momente „amare” din viața ei, despre speranțe, despre așteptări, despre doruri, despre patriotism, despre tot ce o frământă, concentrând în câteva poezii întreaga ei poveste de viață. Simplă și complicată în același timp, cu visuri, cu eșecuri, cu oameni dragi pierduți „pe drumul vieții”, cu strămutări dintr-un loc în altul, cu revenire la casa părintească. Poeta-rapsod Elena Popa și-a scris jurnalul în versuri („Trec anii...”), fapt ce-i aduce bucurie, o ajută să își descarce sufletul și să lase copiilor, nepoților, frânturi de viață, poate neștiute până acum de cei dragi.