„Comoara” dezgropată din pivnițele uitării de primul cor al lipovenilor din Mitocu Dragomirnei, „Sakalinskie Biserî”

Vechile melodii ale lipovenilor stabiliți în Suceava la 1700, transmise din generație în generație, dar aproape complet uitate în zilele noastre, au răsunat din nou la poalele pădurii și pe dealurile din zona Mitocu Dragomirnei, readuse la viață de primul cor al comunității de staroveri.

Iar cum femeile care fac parte din acest cor și care au smuls din ghearele uitării vechile melodii ale străbunilor au costumele tradiționale brodate cu “biserî”, mărgeluțe care seamănă cu perlele adunate din mări și oceane, și-au spus simplu -  „Sakalinskie Biserî”. Adică “Perlele din Lipoveni”.

Asta deoarece satul Lipoveni este locul unde au venit primii etnici ruși, ortodocși de rit vechi, care s-au stabilit pe pământurile Mănăstirii Dragomirna în anul 1724, pentru a scăpa de prigoana declanșată de schisma ortodoxă a patriarhului Nikon, susținut de țarul Alexei Mihailovici (tatăl lui Petru I).

Prima desfășurare publică a corului „Sakalinskie Biserî” a avut loc luni, când s-a pornit cântând de la biserica de rit vechi din Lipoveni și a ajuns, cu căruțele trase de cai, la Mitocu Dragomirnei, la complexul de echitație “Equestrian Dreams”, unde a fost primit cu pâine și cu sare de Cătălin Siminiuc și soția sa.

Cântecul lui ușor tânguitor, dar în același timp liniștitor, al unor oameni care au cunoscut suferința, dar se gândesc și la aspectele frumoase ale vieții, la cei dragi lor, a răsunat pe dealurile de la Mitoc ca o chemare din străbuni. Din vremurile în care astfel de cântece răsunau și în zi de sărbătoare, dar și când munceau din greu, făceau clacă, făceau parte din viața lor de zi cu zi și îi uneau ca familie și comunitate.

“Sunt melodii din alte vremuri, învățate de la străbunici și bunici, transmise prin viu grai, pentru că nu au fost scrise nicăieri și nici nu le veți găsi, nici în mediul online. Majoritatea sunt de jale, de dor, au o tristețe anume, a omului alungat de la casa lui, care a căutat scăpare pe alte meleaguri, în altă țară, departe de ai lui… Sunt și câteva mai vesele, pentru că lipovenii știau să se și distreze, se adunau cu toții și petreceau, cu mâncare și băutură... Unele nu le mai știam nici noi complet, dar ne-am adunat și am pus crâmpeiele cap la cap, până am reușit să reconstituim melodiile așa cum erau, chiar dacă pe alocuri cuvintele diferă de forma de astăzi sau nu sunt chiar corecte din punct de vedere gramatical. Dar e un fel de licență poetică, cum s-ar spune, ca să sune bine”, a explicat Lidia Prisecariu, lidera comunității din Lipoveni, care a venit cu inițiativa înființării coralei, așa cum există și în multe alte comunități din țară.

Astăzi, în satul Lipoveni locuiesc aproape 700 de oameni, dintre care mai bine de 80 la sută sunt de origine rusă și creștini ortodocși de rit vechi. În cei aproape 300 de ani de când au sosit aici, lipovenii s-au străduit să-și păstreze identitatea etnică prin limbă, credință și obiceiuri din țara de origine. Iar cântecele lor, care vor răsuna de acum înainte în mult mai multe ocazii, sunt cel mai bun exemplu de păstrare a identității etnice.