La Fălticeni, “cu scriitorul Grigore Ilisei despre oameni, locuri şi cuvinte”

La inaugurarea noului spaţiu muzeal „Ecaterina şi Grigore Ilisei”, găzduit de Biblioteca Municipală „Eugen Lovinescu” din Fălticeni, eveniment care a avut loc la sfârşitul lunii iulie 2022, pe lângă donaţia „extrem de consistentă şi foarte valoroasă care a intrat într-un anumit circuit muzeal pentru că este o colecţie vie, o colecţie folositoare, care ne ajută pe noi şi dar pe cei care doresc să afle anumite lucruri din diferite domenii, pe cei care iubesc arta, frumosul, indiferent de vârstă”, după cum a spus primarul Gheorghe Cătălin Coman, a avut loc şi o dublă lansare de carte.

Este vorba de volumul „Sanctuarele memoriei”, o carte apărută cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, la editura Doxologia din Iaşi, în 2021, cu un cuvânt înainte de Theodor Codreanu şi cu o emoţionantă dedicaţie: „Doamnei mele Ecaterina, urcată în septembrie 2020 în văzduhurile Dumnezeirii, îngerul păzitor al scrierilor noastre de mai bine de o jumătate de veac, i se închină «Sanctuarele memoriei» în semn de neţărmurită iubire şi dăinuitoare amintire”.

Al doilea volum lansat a fost „Un veac în faţă, un veac în spate. Cu Grigore Ilisei despre oameni, locuri şi cuvinte”, un volum care poartă semnătura lui Titus Vâjeu şi apărut, tot în 2021, la editura eLiteratura. 

Cunoscător al operei dense şi polimorfe a lui Grigore Ilisei, Titus Vâjeu ne redă în paginile cărţii un lung interviu, o incursiune prin etapele devenirii scriitorului şi jurnalistului ieşean, conturând cu precizie și finețe nu numai personalitatea scriitorului, ci și climatul politic, economic și cultural al epocii.

„<Sanctuarele memoriei> este o carte dedicată locurilor sacre din Moldova, fiind suficient să rostesc Ipoteşti, Liveni, Humuleşti, Stupca, Mălini, Mirceşti, Văratec, Vovidenia, Iaşi, Fălticeni, Bacău. Majoritatea textelor au fost concepute după un proiect din 1986-1987 al Editurii Sport-Turism din Bucureşti, proiect care s-a vrut a fi o operă colectivă a unor colaboratori din ţară, coordonat de Patiţa Silvestru, tema fiind locurile unde s-au născut, au trăit şi au creat cele mai ilustre personalităţi ale culturii româneşti. Mie mi-a revenit onoarea de a scrie despre <sanctuarele> Moldovei.

A doua carte adună între coperţi de dialog cu un bun prieten de-al meu, poetul, jurnalistul, criticul şi istoricul de film Titus Vîjeu, un eminent profesor la Universitatea de Artă Teatrală şi Film din Bucureşti”, a ţinut să precizeze Grigore Ilisei.

Nevoia de dialog dintre doi oameni datorată unei prietenii care a rezistat probei timpului

Despre Grigore Ilisei, de la botez şi până la ultimele volume care au văzut lumina tiparului, a povestit un „eseist, poet, grafician, teolog remarcabil, dar şi un bun şi vechi prieten”, Constantin Hrehor. Despre cele două volume au vorbit  Mihaela Grădinariu, „o voce critică din ce în ce mai ascultată, respectată”, care a scris în ultima vreme despre proza lui Grigore Ilisei, şi scriitoarea Doina Cernica.

Mihaela Grădinariu a caracterizat volumul „Sanctuarele memoriei”: „Avem în faţă o carte ruptă din raiul marilor spirite ale culturii române şi un volum despre puterea uluitoare a memoriei de a rezista, de a rodi, de a sacraliza şi de a resacraliza lumea şi totodată o invitaţie la un pelerinaj în spaţii matrice, în locuri de baştină, în locuri amprentă, unde s-au născut, au trăit şi au ars întru creaţia lor mari spirite ale culturii române. Povestitorul care prinde har, portretistul nuanţat, documentaristul atestat în tot ceea ce afirmă se întâlnesc într-un chip fericit aici, spre a susţine miezul vieţii şi al întâmplărilor prin care au trecut personajele sale în ascensiunea spre împlinire spirituală nutrită din potenţele româneşti ale ghindei din care vor răsări stejarii falnici ai operei lor”.

Despre al doilea volum lansat, scriitoarea Mihaela Grădinariu a spus că Titus Vâjeu a ştiut, în numele prieteniei semicentenare cu Grigore Ilisei, să stăpânească foarte abil mecanismele tainice şi utile, „menite să înlesnească dialogul, să stimuleze confesiunea, iar intervievatul, văzându-se într-o postură inedită, pentru că de obicei stă în fotoliul celui care pune întrebările, în faţa foii de scris a celui care provoacă la taifasuri, divanuri şi alte memorii. Această carte îl relevă pe Grigore Ilisei altfel, răspunzând la întrebări, cu o sinceritate care are valoarea unui act de recuperare, nu doar atât a trecutului personal, foarte bine prezentat în volum, dar mai ales a istoriei familiei şi macroistoriei în meditaţii asupra evenimentelor”.

O nouă Românie pitorească

Pentru jurnalista Doina Cernica, volum „Sanctuarele memoriei” înseamnă o nouă „România pitorească”, asemănând scrierea lui Grigore Ilisei cu prezentarea din volumul „România Pitorească”, publicat de scriitorul Alexandru Vlahuţă în anul 1901, volum care reprezintă un veritabil atlas geografic comentat al României de la începutul secolului al XX-lea.

„Asist la o lansare de carte a unui condei de elită. Este o nouă carte, o nouă <Românie Pitorească>, pentru că toţi cei care avem bucuria scrisului avem datoria de a depune mărturie pentru ceea ce ne place în ţara noastră, pentru ceea ce iubim în România. Avem o datorie de mărturisire, de iubire faţă de ţara noastră, în care zona aceasta a Fălticeniului a avut o lumină aparte şi care a dat moştenire acelui zăcământ spiritual de care vorbea Călinescu, numind-o Florenţă. Fălticeniul a dat moştenire de condeie de elită printre care se numără şi condeiul domnului Grigore Ilisei”, a spus Doina Cernica.

Grigore Ilisei, unul dintre binefăcătorii Mănăstirii Voroneţ

Şi stavrofora Elena Simionovici de la Mănăstirea Voroneț şi-a exprimat bucuria reîntâlnirii cu Grigore Ilisei, fiind colegi nu numai într-ale scrisului, dar şi foşti colegi de facultate.

„Am bucuria de a fi fost o colegă foarte de aproape cu familia Ecaterina şi Grigore Ilisei. Au terminat Universitatea <Alexandru Ioan Cuza> din Iaşi cu un an, doi înaintea mea. Am fost colegi, am studiat în aceleaşi amfiteatre, am avut aceiaşi profesori şi am plecat în lume cu o comoară pe care abia apoi am disipat-o cu generozitate, ca profesori, ca vorbitori, ca scriitori. Am citit cărţile maestrului Grigore Ilisei, am scris despre ele în Ziarul Lumina, le am acasă la loc de mare cinste şi m-am bucurat când am auzit ce se întâmplă aici.

Am venit la acest eveniment şi pentru o datorie de suflet. Domnia sa a iubit Voroneţul, a încredinţat lumii valoroase mărturii despre biserica sa şi despre măicuţa noastră stareţă stavrofora Irina Pântescu pe care a preţuit-o, i-a închinat gânduri frumoase, a făcut un film şi rămâne pentru noi unul dintre binefăcătorii bisericii noastre. Cărţile domnului Grigore Ilisei sunt ca o mângâiere pentru suflet şi minte”, a spus stavrofora Elena Simionovici.

La sfârşitul manifestării, scriitorul Grigore Ilisei a anunţat că se va întoarce la Fălticeni în toamnă cu alte exponate pentru spaţiul muzeal şi o nouă ediţie a cărţii cu care şi-a făcut debutul în literatură acum 50 de ani, „Năvod pentru scrumbii albastre”, carte marcată de spiritul meleagurilor fălticenene.