Lansarea volumului intitulat „Vis spulberat”

Duminică, 18 iulie, la Biblioteca Municipală „Eugen Lovinescu” din Fălticeni a avut loc lansarea celui mai nou roman semnat de scriitorul fălticenean Alexa Paşcu, intitulat „Vis spulberat”.

Manifestarea a fost deschisă de gazda întâlnirii, Nicoleta Hoștinaru, directoarea Bibliotecii „Eugen Lovinescu”, care a mulţumit în numele municipiului Fălticeni pentru prezența numeroasă în acest nou spaţiu cultural redat publicului şi scriitorului Alexa Pașcu pentru că a ales din nou Biblioteca Municipală pentru a găzdui acest frumos eveniment şi pentru cărţile donate, o parte din ele fiind aşezate pe o masă, într-o retrospectivă editorială Alexa Paşcu.

Despre autor şi noua sa carte au vorbit publicului scriitorii Ioan Ţicalo şi Mihaela Grădinariu.

Înainte de a vorbi despre roman, Ioan Ţicalo a apreciat efortul depus de Primăria Fălticeni pentru activitățile culturale și pentru ca cele patru muzee, biblioteca, Centrul Cultural „Grigore Vasiliu Birlic” să fie „temple ale culturii”.

Referindu-se la Alexa Pașcu, Ioan Ţicalo a scos în evidenţă faptul că acesta a debutat în volum destul de târziu, cu toate că „la naştere a fost înconjurat de muze care i-au menit să devină om de cultură, iar în copilărie a fost scăldat într-un iezer al iubirii” întrucât cărțile sale vorbesc foarte mult despre acest sentiment.

 „Romanul are nerv, găsim dialoguri sprintene, Alexa Pașcu cunoaşte bine psihologia umană şi reuşeşte să construiască caractere care se reţin. Întotdeauna mi-a plăcut că capitolele volumelor sale au titluri care vin de la Sadoveanu.

Volumul <Vis spulberat> se înscrie cam în aceeași tematică cu romanul <Iubiri Zbuciumate> publicat în anul 2019. <Vis spulberat> este un titlu generic, și spun asta pentru că și noi am avut visuri care s-au împlinit sau nu. Au fost spulberate sau au fost neîmplinite.

Este vorba de un adolescent care crește într-o familie tradiţională, tata ofiţer, mama profesoară, după reguli şi după orânduiala familiei. Adolescentul încearcă să iasă din tiparul familiei, atât familia cât şi el visează să ajungă diplomat. Ajunge consul într-o ţară orientală, înconjurat de cadâne şi se gândeşte să nu se mai sfârșească visul acesta.

O altă secvenţă a romanului ne arată că acest tânăr este plimbat prin Paris şi prin împrejurările Parisului, şi faptul că Alexa Paşcu a fost în capitala Franței este scos în evidenţă printr-o descrie aşezată, amănunţită, care porneşte de la atelierul lui Brâncuşi şi ajunge la Moulin Rouge.

Se ajunge şi la o anumită perioadă în care tânărul începe să se așeze, etapă valabilă pentru mulţi tineri care sunt zurbagii şi de la un anumit moment al vieţii încep să se aşeze şi ajunge să iubească cu adevărat.

Visul care se referă la diplomaţie, cât şi cel care se referă la faptul că ar fi urmat să se căsătorească sunt spulberate, pentru că urmează un accident teribil, care îl aduce într-un scaun cu rotile, stare din care este scos de o fostă iubită care s-a căsătorit cu altcineva”, a fost rezumatul cărţii făcut de scriitorul Ioan Ţicalo.

Răsplata unui talent

Moderatoarea întâlnirii, scriitoarea Mihaela Grădinariu, a făcut o trecere sumară în revistă a întregii creaţii a lui Alexa Paşcu, scriitorul care pendulează între versuri și proză „ca între două armuri probate pe rând”.

Conform profesoarei Mihaela Grădinariu, Alexa Paşcuîncearcă „Libertatea zborului” spre a primi cu sufletul deschis „Însemnele clipei”. El este „Risipitorul de semne” dominat de „Dorul de cânt, de lumina – cuvânt”, căutând mereu uimit „Urmele păsării – cuvânt”, „Prin labirintul vieții”. Destinul literar îl urmărește peste tot, luând-l prizonier și murmurând „Şoapte în amurg”, conducându-l neabătut și nestingherit în pelerinaje ale cunoașterii.

„<La braţ cu toamna> sau <La braţ cu viața>, Alexa Pașcu găsește mereu puterea de a trimite epistole camuflate, de a ne mărturisi <Iubiri zbuciumate> ori <Vise spulberate>. Și ați cunoscut cu siguranță câteva din titlurile volumelor sale, fiind o bucurie să văd la lansarea unei cărți și celelalte surate cărți care au ieșit la lumină un pic mai repede.

În volumele lui Alexa Pașcu am regăsit o neabătută călătorie spre ascensiunea spirituală, acest dor de înalt fiind recognoscibil și în cel mai recent volum, <Vis spulberat>.

 Îmi place să cred că acest roman și cronicile care au apărut despre el în reviste literare de prestigiu au contribuit hotărâtor la obținerea statutului de membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iași. Statutul acesta profesional cred că este o răsplată a unui talent, a unui talent care nu s-a lăsat ascuns”, a spus Mihaela Grădinariu.

Realitățile sunt structura unui scris sănătos

Înainte de a lua cuvântul autorul volumului „Vis spulberat”, despre Alexa Paşcu şi cărţile sale au vorbit prof. Saveta Vărăreanu şi consilierul local Luminiţa Corbu.

Fiind la a 18-a carte publicată şi având încă două volume în lucru, scriitorul Alexa Paşcu s-a arătat bucuros că are aproape scriitori din judeţul Suceava, foşti colegi cu care a colaborat în tinereţe, profesori, fălticeneni iubitori de cultură, prietenii „de o viață” Mihaela Grădinaru și Ioan Țicalo şi pe profesorul universitar Nicolae Maxim, care a încântat audienţa cu flautul său fermecat, adaptând muzica la tematica romanului prin realizarea unei comparații a muzicii secolului trecut cu cel de astăzi, auditoriul fiind trimis în perioada 1819 – 1886, când a trăit muzicianul austriac Franz Liszt.

Alexa Paşcu a motivat amânarea lansării cărţii, menţionând că evenimentul din cadrul Zilelor Municipiului Fălticeni este dedicat fiului său Răzvan, plecat prea devreme dintre noi în urma unei boli incurabile.

„<Vis spulberat> a fost un titlu ales poate predestinat de la început și așa a rămas. Totul pleacă din câteva realități, sunt și ficțiuni, este normal, dar realitățile sunt structura unui scris sănătos. Mie nu mi-a fost ușor și nu îmi este ușor să scriu încă. Eu sunt încă, cu toate că anul acesta ar trebui să fie un an jubiliar, 70 de ani, un lac de acumulare în care încă mai trebuie să mai dai drumul la zăgazuri ca să curgă apa. Sunt atât de multe lucruri pe care trebuie să le scriu și le am de scris încât nu mă pot gândi la memorii. Neputându-mă gândi la memorii, nu știu cât mă va ține Dumnezeu pe pământ, de aceea folosesc în romanele mele elemente care țin de unde sunt, de plecările în străinătate și am văzut destulă lume, pentru ca eroii care se încadrează în subiectul romanului să parcurgă aceste cărări pe care am umblat eu și să rămână în amintirea celor care nu au putut să ajungă, dar citindu-le pot să le cunoască. Asta este esența gândirii mele, voința mea, pentru ceea ce scriu”, a precizat scriitorul Alexa Paşcu.