Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Un interesant eveniment muzical a avut loc marți seara, pe scena Auditoriumului Joseph Schmidt din cadrul USV, concert realizat în cadrul ”Sărbătorii Muzicii” de către Institutul Francez din România și Alianța Franceză din Suceava, în colaborare cu Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava și Casa de Cultură a Studenților. Concertul a fost susținut de către Marc Fichel, interpret și compozitor cu origini evreiești în România la pian și voce, secondat de Franck Seguy la acordeon, clarinet și percuții.
Marc Fichel are deja o carieră plină de concerte și apariții muzicale în televiziuni, iar între 20 și 26 iunie susține concerte la Iași, Suceava și București, cu muzică franceză de cea mai bună calitate.
Cu origini de pe plaiurile Iașilor, în căutarea rădăcinilor îndepărtate
Am reușit să stăm de vorbă cu Marc Fichel despre această reîntoarcere la origini și modul tumultuos în care își petrece viața de zi cu zi, între afaceri la primele ore ale dimineții și muzică în orele calme ale serii.
”Am învățat pianul în familie cu tatăl meu, împreună cu care cântam adesea la patru mâini. Nu știu notele muzicale, dar tot ceea ce cânt vine din inspirație și starea mea interioară, iar ritmurile pe care le imprim muzicii mele vin și ele din inimă și din suflet, ca un fel de defulare. Multă lume crede că eu am partiturile muzicale cu note pe pian, dar de fapt sunt hârtii cu versurile pieselor. Pe lângă aceste versuri eu improvizez foarte mult în materie de text, inspirându-mă de multe ori din contactul cu oamenii din sala de spectacol. Ador improvizația și de obicei întreb publicul, de la care scot 10 cuvinte pe care mi le propun ei. Cu aceste cuvinte fac un cântec spontan, așa cum mi s-a întâmplat și în concertul de la Iași. E un pic riscant, dar provoacă multă adrenalină acest mod de lucru cu spectatorii. Performanța asta am reușit-o în fața a 5.000 de oameni, la un mare festival din Franța, și a fost un moment deosebit.”
Legat de trăsăturile moștenite de la părinții și bunicii de origine evreiască așkenază, Marc a răspuns mai în glumă, mai în serios, că a moștenit angoasele, anxietățile, chiar dacă bunicul său îi spunea întotdeauna: ”Nu te stresa niciodată pentru ceva ce nu s-a întâmplat.” Chiar dacă au trecut trei generații de la tragicele evenimente din timpul războiului, amintirea lor este încă foarte violentă în conștiința evreilor, vor să înțeleagă ce s-a întâmplat și cum au fost provocate. ”Pentru a ști unde mergem, trebuie să știm de unde venim. Bunicii mei au trăit la Ștefănești, pe Prut, au făcut școala la Iași, după care au plecat la București. Bunicul meu a făcut mult comerț în România, având aici depozite farmaceutice în perioada interbelică. În 1945 a reluat comerțul până la Naționalizarea din 1948, după care a lucrat pentru guvernul român până în 1958. Nefiind comunist, prietenii i-au spus atunci bunicului meu Marcel că trebuie să plece din România, pentru că era în pericol. A făcut rost de documente false cu care a plecat prin Ungaria și a ajuns în Austria, de unde s-a îndreptat spre Paris”, a declarat artistul.
Viață petrecută între cifrele businessului și scena concertistică
Cu o energie debordantă, Marc Fichel a concertat pe multe scene și în televiziuni, dar nu a abandonat niciodată comerțul de bursă, spunându-ne despre asta: ”Eu sunt un hiperactiv, dimineață lucrez la Halles de Rungis, începând cu ora 03.00, într-una din cele mai mari piețe de angro din lume, în care se vând legume, cereale, fructe, după care începând cu ora 08.00, timp de o oră, sunt animator la un post de radio, în care mi se permite să fac ce vreau pentru a atrage audiență. Pot cânta și live în acea emisiune, dar nu abuzez de încrederea care mi se acordă. Seara mă prinde de obicei făcând muzică, e perioada cea mai propice pentru asta.”
Muzica creată de el este de inspirație franceză, dar și cu elemente aparținând altor culturi europene sau de peste ocean, dar inedit rămâne modul său de a o transmite, nefiind cunoscător de note muzicale. ”Eu nu o scriu, cânt piesa și mă filmez video, după care o transmit pe WhatsApp. Când am o idee muzicală mă filmez cântând la pian și așa o rețin, pentru a nu pierde acel rezultat de moment al inspirației. Sau fac părțile de pian și voce și am persoane care se ocupă de crearea aranjamentului orchestral al piesei. Întotdeauna am însă nevoie de hârtie și stilou, pentru că ideile pot veni chiar și în timpul unui concert. Baza inspirației mele este cântecul vechi francez, apoi am călătorit foarte mult, pentru că mama e din România, iar tata este jumătate german și jumătate lituanian. Iubesc cultura și muzica Idisch, care mă inspiră, iar influențele sunt multiple, de la Jazz la Klezmer și chiar muzica lăutarilor români, folosind mult improvizația”, a spus Marc Fichel.
Piesele promovate pe internet au stârnit curiozitatea jurnaliștilor din domeniul muzical
Când veni vorba despre modul în care s-a făcut cunoscut publicului francez și nu numai, Marc ne-a spus: ”Promovarea muzicii mele am făcut-o pe internet, mediul în care am și fost descoperit de unele personalități muzicale din Franța, precum Laurent Delahousse și Michel Drucker, care m-au sprijinit mult în ultima perioadă. Părinții mei nu cred în această înclinație a mea spre muzică, spunând că e o activitate neserioasă, iar după ce m-au văzut invitat de cunoscutul jurnalist francez Michel Drucker, pe canapeaua roșie a emisiunii <Vivement dimanche, dimanche> de pe France 2, m-au întrebat: <Asta la ce-ți servește?> Acum 10 ani însă m-am întrebat ce fac cu viața mea, căci viața nu e să fac numai business, ci să fac și muzică. Pe moment țelul meu este să fac 20% business și 80% muzică. Cred că am un țigan în minte sau în suflet, care mă îndreaptă spre muzică.”
În cursul verii trecute, când multe săli de spectacol erau închise, Delahausse a adus un pian în piața mare a Halles de Rungis, acolo unde lucrez eu în timpul nopții, pe care am concertat în uralele celor prezenți. Au fost alături de mine și m-au aplaudat toți colegii comercianți de la Halles de Rungis, care m-au ajutat și la producerea acestui LP intitulat <Encore un instant...>. De altfel, pe spatele albumului apar toți cei care m-au ajutat să-l realizez, producători de cartofi, ceapă, usturoi, roșii, care își vând produsele în Halles de Rungis.”
Un semn divin la prima sa vizită pe meleagurile strămoșilor săi
Marc Fichel a simțit luni la Iași un semn de la Dumnezeu, când aflat pe aleile Cimitirului Evreiesc din localitate, cu peste 150.000 de morminte, a văzut la un moment dat o piatră funerară cu numele Segal Lobell, un nume întâlnit în familia sa. După ce a fotografiat mormântul, întors la hotel a vorbit cu mama sa, care după ce a văzut fotografia i-a spus că tocmai găsise mormântul străbunicului său. ”Impresionant, nu e Dumnezeu ăsta? E ca și cum mi-a pus El mâna pe creștet și m-a trimis acolo”, a spus Marc impresionat de ce i se întâmplase. Era prima vizită a lui în zona unde locuiseră cândva bunicii lui și unde cu siguranță va reveni. El își îndreaptă acum gândurile de viitor spre activitatea concertistică, cea care îi trezește emoția improvizației și a exprimării libere.
