Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Monahia muzeograf Elena Simionovici, membră a Uniunii Scriitorilor din România, președinte de onoare al Societății Scriitorilor Bucovinei, a scos recent de sub tipar cartea „Sfânta Mănăstire Voroneț, trei decenii de la reînființare”, la Editura Mușatinii - Suceava, „carte ce întregește seria celorlalte opt”, după cum spune în prefața cărții conf. univ. dr. Carmen Cornelia Balan.
Maica Elena Simionovici, „ghid erudit al Sfintei Mănăstiri Voroneț”, continuă conf. univ. dr. Carmen Cornelia Balan în cuvântul introductiv dedicat cărții, „ne fascinează încă o dată prin vocația echilibrului, respectul dialogului, liniștea demnității lucrului făcut bine și chibzuit și cu înțelegere largă și omenească și egal ascultătoare față de fiecare și față de dreptatea fiecăruia. Obișnuitul și neobișnuitul deopotrivă nu sunt adevărate în sine, ci devin adevărate datorită forței de transfigurare a autoarei”.
„Căldura tainică a pietrei”
Pe 1 aprilie 2021, s-au împlinit 30 de ani de la reînființarea vieții monahale la Voroneț, după 206 ani de vitregie a trăirii monahale, după 206 ani de la desființarea ei de către Imperiul Austriac. În anul 1991, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât reînființarea Mănăstirii de la Voroneț, ca mănăstire de călugărițe.
Monahia Elena Simionovici este una dintreprimele viețuitoare ale Voronețului. Cartea „Sfânta Mănăstire Voroneț, trei decenii de la reînființare” cuprinde eseuri, tablouri bine zugrăvite în cuvinte ale unor personalități care, de-a lungul celor 30 de ani, au fost alături de Mănăstirea Voroneț, de obștea de măicuțe de la Voroneț.
Descoperim în „Povățuitorul nostru pe calea Mântuirii” personalitatea puternică a ÎPS Pimen, despre care măicuța Elena, scriitoarea, spune: „ne-a povățuit, ne-a certat părintește când meritam, ne-a îndemnat spre fapte bune, ne-a luminat tâlcuind ziceri tanice din Sfânta Scriptură, ne-a călăuzit pe calea Mântuirii...”, pentru ca, în „Căldura tainică a pietrei”, să o cunoaștem mai bine pe măicuța stavrofora Irina Pântescu, prima stareță a Mănăstirii Voroneț după 206 ani, „o călugăriță înțeleaptă, jertfitoare, iubitoare și iertătoare, împlinitoare a voii Bunului Dumnezeu pe care-l rugăm să ne-o mai dăruiască ani mulți într-un mântuirea noastră”.
„Din pom bun, roadă bună”
Portretul stareței actuale a Mănăstirii Voroneț, stavrofora dr. Gabriela Platon, este meșteșugit în cuvinte sub titlul „Din pom bun, roadă bună”: „Fire vioaie atât în faptă, cât și în cuvânt, intransigentă cu cântările, intervine discret, dar autoritar când cineva din cele cântărețe o ia pe cărările umbroase ale nostalgiei și o cheamă pe calea cea dreaptă a armoniei”. Stavrofora dr. Gabriela Platon are puterea de a vorbi cu siguranță, în fața marilor personalități care vizitează Mănăstirea Voroneț, punând în valoare cunoștințele teologice și de cultură generală, dar, după cum punctează autoarea cărții, „Cu aceeași frățească dragoste vorbește și pentru grupurile de români, vârstnici și tineri care pleacă cu sufletele pline de bucurie duhovnicească”. Ce mai găsim în cartea „Sfânta Mănăstire Voroneț, trei decenii de la reînființare”? „Buchet de suflete și minți jertfelnice”. Este vorba de un capitol dedicat obștii de măicuțe de la Voroneț și preoților care slujesc la Altarul sfintei mănăstiri.
Cu discreția omului cu suflet filigranat, cu talentul scriitorului devotat cuvântului și spiritului, maica Elena Simionovici dedică pagini din cartea sa unui „ministru rar”, unui „prieten care ne aude oricând”, unui „prinț român între străini rămas român”, unui „manager cu inimă de aur”, dar și unor pelerini și vizitatori precum: Angela Gheorghiu și Corul Madrigal, „Scriitori la Voroneț”, „Creștini cu Preot din Banat”, „Închinători la Voroneț”, „Nemți la Voroneț” etc.
Nu sunt uitați de măicuța scriitoare nici acei oameni foarte devotați Voronețului: „Prietena noastră”, „O jurnalistă tăcută care vede tot”, „Scriitoarea cu inima în palmă” etc., capitole care, însoțite și de fotografii, conturează „icoane” însuflețite de iubire, de respect, de apreciere, de prietenie.
Copiii, „dătători de energie sufletească”
În rezumat, după cum concluzionează conf. univ. dr. Carmen Cornelia Balan, cuvintele cheie, definitorii pentru această carte, sunt: atmosferă, emoție, vizualizare, descriere, narațiune, portret, spiritualitate.
Un buchet de „emoții” adunate într-o carte. Un timp, 30 de ani, în care maica Elena Simionovici a „stăruit” în cuvinte, fiind un „ghid erudit” al Mănăstirii Voroneț. Măicuța a învățat, după atâtea întâlniri cu vizitatori, cu pelerini din toată lumea, că „Trupul vede prin ochi, iar sufletul prin minte”, acesta fiind și titlul ultimului eseu din carte, care se încheie într-un ton optimist. Copiii. Ei sunt viitorul. Sunt „dătători de energie sufletească”. Când au ajuns la Mănăstirea Voroneț, „copiii – din primele clase de școală, liceeni și foarte, foarte mulți studenți, (...) pentru câteva clipe au ieșit din lumea lor de griji, de împliniri sau neîmpliniri și au fost cu sufletele îndreptate spre Dumnezeu”.
