Spiritul lui Mircea Motrici a rămas „Gânduri în lacrimă” printre noi, prietenii, la Cernăuţi

Susţinător înflăcărat al unităţii românilor de pretutindeni,scriitor şi reporter dăruit de  Dumnezeu cu harul expresiei metaforice, Mircea Motrici, cel care a fost un bun prieten al românilor înstrăinaţi, ne-a lăsat, pe lângă o amintire de neuitat, şi oofrandă de carte, graţie soţiei Rozalia,preşedinta Asociaţiei Culturale „Mircea Motrici”, care se îngrijeşte de ce n-a reuşit el să împlinească.

La 24 martie, prietenul nostru, scriitorul Mircea Motrici, cel care a fost aproape 20 de ani corespondent al judeţului Suceava şi Regiunea Cernăuți la Radio România Actualităţi, ar fi împlinit 68 de ani, însă de 14 ani s-a înălţat „În clipa de hotar a unui clopot”, „în care zac” strămoşii săi „sublimi”. Călător pe drumul sufletului românesc, radioreporterul a sfidat sârma ghimpată instalată între fraţii de acelaşi sânge şi crez naţional de un regim barbar şi criminal,   folosind ca armă cuvântul pentru oglindirea adevărului istoric, prin profesionalism şi talent înălţând poduri de flori ale prieteniei şi purtând dorul românilor prin lumea întreagă - de la Udeşti, Suceava, la Cernăuţi, Chişinău, Moscova etc..

Frumuseţea omului se află în sufletul lui. Mircea Motrici a trăit cu inima, cu toate fibrele sufletului lui durerile şi bucuriile românilor înstrăinaţi, i-a iubit sincer – a făcut reportaje de la diverse manifestări naţionale, referitoare la activitatea unor lideri de societăţi, dar şi la viaţa unor români simpli de la ţară, care îşi iubeau şi îşi iubesc Neamul, Limba, Credinţa Strămoşească.

„Reporter la porţile timpului”, Mircea Motrici a trăit şi a creat cu Icoana Bucovinei în suflet, şi atunci când făcea transmisiuni în direct de la sediul ziarului „Zorile Bucovinei” din Cernăuţi, şi atunci când transmitea reportaje de la Sfântul Munte Athos, de la sacrele lăcaşe de închinare voievodale din Bucovina şi Basarabia, istoricele provincii ale României.

Creatorul l-a dăruit cu talent, iar destinul cu fiinţa care-i păstrează într-o lacrimă de neuitare amintirea îi valorifică şi-i pune în lumină moştenirea literară. Graţie distinsei sale soţii, Rozalia Motrici,noi, prietenii din Cernăuţi, ne-am înavuţit cu prinosul unui scump dar de carte românească, cele trei volume „Trasee de reporter” de scriitorul Mircea Motrici, apărute la Editura Muşatinii sub egida Asociaţiei Culturale „Mircea Motrici” din Suceava, ediţii întocmite de Rozalia Motrici, sub girul cunoscutului istoric literar Nicolae Cârlan.

Găzduite în colecţia „Cărţile Centenarului”, în arterele celor trei volume „Trasee de reporter”, apărute între anii 2017, 2018, 2019,sub flamura sfântă a Tricolorului pulsează visul de aur al românilor, plânge inima Bucovinei înjumătăţite şi, totodată, se bucură Bucovina întregită spiritual prin dragostea faţă de Grai, de Neam, de Ţară a românilor înstrăinaţi. Cărţile au fost desemnate cu Premiul Fundaţiei Culturale a Bucovinei pentru „reportaj radiofonic”, acordat Rozaliei Motrici pentru editarea volumelor Mircea Motrici „Trasee de reporter”, ediţ. I-III,  Premiul Societăţii Scriitorilor Bucovineni, acordat Rozaliei Motrici „pentru îngrijire de ediţie”, Mircea Motrici „Trasee de reporter”.

Volumul I, apărut în 2017, are ca obiect de referinţă, după cum sensibilizează istoricul literar Nicolae Cârlan în postfaţa cărţii, împlinirea unui „secol de veșnicie a Luceafărului” – 15 iunie 1989, centenarul de la naşterea lui Mihai Eminescu, şi „Ultimul interviu al lui Mircea Motrici”, sufletistul dialog „De vorbă cu tata”.

Având nobila menire de căutător de comori sufleteşti, Mircea Motrici descoperă pe toate meridianele lumii, pe unde l-a purtat dorul, români valoroşi, oameni înrudiţi cu duhul de libertate, cu setea de adevăr, care, trăiesc cu mândria de a fi ROMÂN.

Veşnic pelerin pe drumul sufletului românesc, cu acest dor al românilor în inimă, scriitorul părăseşte Cernăuţiul adolescenţei lui Eminescu, unde trăieşte pe viu „O duminică a sufletului românesc”, eveniment istoric de profundă vibraţie românească - 75 de ani de la Unirea Bucovinei cu Ţara, pentru a traversa, în 1990, „Podul de flori” la fraţii de peste Prut din sora Basarabia, unde, la Sărbătoarea Limbii Române, desfăşurată la Chişinău, evocă la momente de sincerităţi poeţii Grigore Vieru și Nicolae Dabija, înalţă „altare pentru eternitate” la Mănăstirea  Căpriana, ctitoria lui Ștefan cel Mare şi Sfânt, trăind clipe profunde la mormântul marilor patrioţi români Doina şi Ion-Aldea Teodorovici, de bucurie, cu „Români virtuoşi la Moscova”, precum celebrul Eugen Doga, considerat cel mai mare compozitor român contemporan, simţind  durerea înstrăinării de Ţara dragă în „Maramureşul istoric”, toate aceste momente de majoră vibraţie românească ce constituie visul de aur al acestor români cu Patria în suflet, structurate în 9 capitole, au fost incluse în Volumul II „Trasee de reporter”, apărut în 2018, Anul Centenarului Marii Uniri, în care scriitorul, publicistul şi reporterul Mircea Motrici ar fi împlinit 65 de ani de la naştere şi 11 ani de când a plecat la cele veşnice.

Sugestivele şi emoţionantele momente ce desăvârşesc cele 19 capitole din volumul III „Trasee de reporter”, apărut în 2019, mărturisitoare de adevăr istoric, sunt dedicate credinţei ce veghează la altarul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt la Putna, „pe lespedea de marmură ce acoperă mormântul Marelui Voievod”, la mănăstirile Voroneţ, Suceviţa etc., în voievodalele sale ctitorii, dar şi în alte biserici şi aşezăminte monahale,„Pe urmele Marelui Ştefan”, unde s-a păstrat vie candela conştiinţei de neam şi de ţară a poporului român”.

Deşi a plecat la ceruri la doar 54 de ani, spiritul lui Mircea Motrici trăieşte prin dăruirea cu trup şi suflet idealului naţional, prin totul ce a scris şi a lăsat ca moştenire urmaşilor, prin scrierile sale valorificate de soţia-i Rozalia, prin dragostea şi neuitarea prietenilor. Or, spiritul lui Mircea Motrici a rămas „Gânduri în lacrimă” printre noi, prietenii, la Cernăuţi…  

Nicolae TOMA, Cernăuţi, „Zorile Bucovinei”