„Caietul cu povești”, cel mai recent volum lansat de poeta Carmen Marcean

Poeta Carmen Antoaneta Marcean a lansat cel de-al nouălea volum de poezie, „Caietul cu povești”, volum scris în perioada mai 2018 - mai 2020. Cartea a apărut la Editura PIM, Iași, 2020, cu o prefață scrisă de distinsa scriitoare suceveană Gina Puică. După cum ne-a spus autoarea volumului, „nu mă pot lăuda că sunt o hărnicuță în ale scrisului, nu îmi impun să scriu, nu accept termene limită nici din partea mea, nici a altora. Scriu atunci când din preaplinul sufletului încep să curgă picături. Poveștile adunate, peste 60 la număr, le-am grupat în 12 capitole”.

Astfel, am descoperit în cel mai recent volum semnat de Carmen Antoaneta Marcean „Povestea unei <ea>”, un ciclu de poezii în care „am vrut să fiu un el, ce-și analizează trăirile după ce o ea a plecat pe alt drum. Să zic că am încercat o translație în sufletul unui bărbat”. Apoi au urmat „Povești din interior”, „sunt poveștile noastre, ale cuplurilor care <au trăit fericiți până la adânci bătrâneți>, dar neocolite și de clipe de cumpănă, căci miere și lapte e doar în film”. Un alt capitol se intitulează „Povești arămii”, o colecție de tablouri de toamnă, fără a fi pasteluri, „căci sunt versuri despre o toamnă care trece prin mine”. Nu lipsesc nici „Povești a răzvrătire” sau „țipetele sufletului aflat în lumină atunci când celălalt suflet, cel inundat de întuneric, încearcă să ocupe noi teritorii. În fiecare din noi sunt clipe de luptă”.

„Povești din colivie”, un mănunchi de poezii scrise în perioada pandemiei de Covid-19

 „Poveștile zidirii în vers”, un alt capitol din carte, reprezintă „o prezentare în mai multe variante a crezului meu poetic, sunt definirea mea ca poetă, sunt identificarea mea cu poezia”. Am descoperit în carte și poezii despre cum și de ce autoarea simte că timpul trece și vrea să-i culeagă toate clipele frumoase, poezii adunate în capitolul „Povești din clepsidră”. Dar durerea? Credeți că nu există, că nu i se acordă atenția cuvenită? Nicidecum. În capitolul „Povești cu umbre”, autoarea a adunat câteva poezii în care a cules durerea unor întâmplări triste, cum ar fi plecarea mult prea timpurie a unui om drag, amintirea cutremurului din 4 martie 1977, lupta cu boala pe care a pierdut-o înaltul ierarh Pimen. Spre finalul volumului am descoperit „Povești izvorâte din El, Nichita”, o invitație la o plimbare prin versul Poetului Necuvintelor, „o invitație pe care mi-a făcut-o dumneaei, Muza, ca o provocare. Și eu rezist la orice, numai la tentații nu...”, urmate de „Povești cu aripi frânte”, un nou experiment, „o expunere de tristețe, care curge din întâmplări de viață, pe care pot doar să mi le imaginez”. În „Poveștile Evei” descoperim o tentație a autoarei de a zugrăvi femeia cum își imaginează ea că poate fi văzută din exterior. În capitolul „Povești înțelepte”, poeta Carmen Marcean grupează câteva poezii care s-au vrut a dărui cititorului un sfat, un îndemn pentru a căuta stropul de pozitiv, stropul de optimism, de bine. Volumul „Caietul cu povești” se încheie cu capitolul „Povești din colivie”, un mănunchi de poezii scrise în perioada pandemiei de Covid-19, „zugrăvindu-mi în vers speranțele, temerile, răzvrătirea, cam ce mi-a trecut prin suflet în vremea cât am fost obligați să stăm în casă, noi fiind niște plimbăreți. Dar și cu un moment fericit, aniversarea fiului meu, prilej de a retrăi bucuria acelui timp când în mine băteau două inimi”. Ca o concluzie, poeta Carmen Marcean ne-a mai spus că cel mai recent volum al ei, „Caietul cu povești”, este o îmbinare a unor experimente cu stări concrete, uneori contradictorii, dar mai mereu complexe, cu încercări de rezolvare sau acceptare a tot ce oferă clipa prezentă, un volum de poezii lirice, dar cu un titlu amintind de genul epic, pentru că spune poveștile sufletului.

Poate să-și traducă emoțiile în cuvinte

Poeta Carmen Antoaneta Marcean este membru senior al Asociației Literare „Păstorel” de la Iași și, din toamna trecută, face parte din Societatea Scriitorilor Bucovineni. De asemenea, activează în Cenaclul transfrontalier „Mașina cu poeți”. Poezia a fost mereu prezentă în viața autoarei și asta mulțumită tatălui ei, care i-a învățat pe ea și pe frații ei să citească și să iubească versurile. „Ca orice copii, preferam poveștile, dar tata ne citea versuri, explicând acolo unde poetul era prea simbolic pentru noi. Și așa am învățat să alegem din bibliotecă Coșbuc, Topârceanu, Alecsandri și, bineînțeles, Eminescu”, își amintește poeta.

Până la vârsta pensiei relația ei cu poezia a fost doar din postura de cititor sau (în copilărie) recitator. Odată cu încheierea activității profesionale, mintea ei s-a eliberat de o mare preocupare, făcând loc creației. Astfel, s-a pensionat pe 1 aprilie 2009, iar pe 9 mai a scris prima poezie. Avea 55 de ani. A realizat, spre surprinderea ei și, evident, a celor din jurul, că poate să-și traducă emoțiile în cuvinte așezate frumos în rimă. O rimă în stil clasic, cel mai adesea. Poezia i-a devenit un mod de gândire, permițându-i să transforme o imagine, o stare, o expresie într-un vers, cu dorința, speranța, ca cel ce va citi să vadă cu ochii sufletului ceea ce a impresionat-o pe ea, Carmen Marcean. Așa s-au adunat nouă volume de poezie, cărți în care a împletit poezia cu lucrări de grafică, colaborând cu artistul plastic Vasile Anghel Siminiuc, sau de artă fotografică. Fotografiile din cărțile autoarei sunt semnate de Nelu Marcean, soțul ei, și de cei doi fii, Bogdan și Dragoș.

Picături de suflet

Poeta Carmen Antoaneta Marcea ne-a mai spus că primele poezii le-a publicat în octombrie 2010, în revista ieșeană „Moldova Literară”, la invitația redactorului-șef al revistei, prof. univ. Mihai Păstrăguș. Au urmat câteva participări în volume colective, așa-numitele antologii, iar în 2012 i-a apărut, la Editura PIM din Iași, primul volum de autor, „Picături de suflet”, sub egida Asociației „Universul Prieteniei”- Iași, asociație din care a făcut parte până în 2018, ultimii cinci ani ca membră în Consiliul director. În 2017, autoarea s-a bucurat de o prezentare, la Atena, a activității ei literare, acțiune organizată de Asociația Femeilor Românce din Grecia și Cenaclul Literar „Șueta de luni”. Cu acea ocazie a fost editată antologia de versuri, volum bilingv „Poezia este o călătoare”, autoare Carmen Antoaneta Marcean și Mihaela Gudană, în traducerea Angelei Bratsou.

Cărțile semnate de Carmen Marcean, „oglindă a unei existențe reale sau virtuale”, au primit un plus de valoare prin prezentările (prefața sau postfața care însoțește aproape fiecare carte) semnate de scriitori consacrați, Lucia Olaru Nenati, Gina Puică, Emilian Marcu, Mihai Batog-Bujeniță, Dumitru Anghel, Mihai Păstrăguș, Ioan Iețcu, dar și prin cronicile semnate de Emilian Marcu în „Convorbiri Literare” și Mioara Bahna în volumul de critică literară „Dintre sute de femei”.