Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Universul târgului moldovenesc din perioada interbelică a fost reconstituit cu talent şi umor, marţi seara, pe scena Teatrului Municipal „Matei Vişniec” Suceava, de actorii Ateneului Naţional din Iaşi, cu piesa „Take, Ianke şi Cadîr”, a dramaturgului Victor Ion Popa.
Creştinul Take, evreul Ianke şi turcul Cadîr, mici negustori în mahalaua unui târguşor de provincie, baba Safta, tinichigiul Iţic transformat în comerciantul de cereale „domnul Ilie”, Ana - fiica lui Ianke şi Ionel, fiul lui Take, ambii şcoliţi la Academie, în Bucureşti, îşi duc viaţa liniştiţi, fără seisme majore. Pentru prevenirea derapajelor, între Dumnezeu şi copiii lui, indiferent de religie şi etnie, se interpune ochiul atent al comunităţii evreieşti – pentru „ovrei” şi al mahalalei – pentru toţi. Contextul politic al vremii este adus subtil prin cortine filmate – eleganţa şi modernismul anilor '20, la început, şi ascensiunea fascismului, la final.
În această atmosferă aproape idilică se întâmplă inevitabilul: Ana, fata „ovreiului” Ianke, şi Ionel, băiatul creştinului Take, se îndrăgostesc şi vor să se căsătorească, sfidând prejudecăţile şi ameninţând astfel prietenia de-o viaţă dintre părinţii lor. Creştinul, evreul şi turcul sunt prieteni, îşi împart clientela în mahala, însă, cum spune Ianke, personaj savuros interpretat excelent de Codrin Dănilă, „ovreiul să mănânce la masa lui ovreiască şi creştinul la masa lui creştinească”.
O piesă mereu tânără, cu mesaj actual
Ambii negustori îşi iubesc copiii şi vor să-i vadă fericiţi, dar tradiţia şi, mai ales, teama de gura lumii sunt mai puternice. Soluţia vine de la turcul Cadîr şi împacă pe toată lumea.
Mai bine de trei ore, cât a durat spectacolul, publicul a râs cu poftă, a oftat şi a bătut din palme la replicile spumoase, iar la final a aplaudat minute în şir. Sala arhiplină a demonstrat că invitaţia Teatrului „Matei Vişniec” către Ateneul Naţional din Iaşi, de a juca „Take, Ianke şi Cadîr” la Suceava, a fost una inspirată. Este o piesă care trebuie văzută, nu povestită.
Regizorul şi semnatarul coloanei sonore, Ion Sapdaru, a justificat, la începutul acestui an, opţiunea pentru punerea în scenă a acestei piese semnificative a literaturii dramatice româneşti din perioada interbelică, prin aceea că ,,Take, Ianke şi Cadîr’’ „oferă actorilor partituri rar întâlnite, dar şi mesajul piesei este mereu actual”. „O simplă poveste a trei negustori mărunţi, de diferite etnii, care se confruntă la un moment dat cu o dilemă mare. Dragostea copiilor sau oprobriul <mahalalei>, a cutumelor strămoşeşti şi bariera religioasă. Personajele piesei parcurg un drum anevoios spre un final fericit în care soluţia e una singură – dragostea. Există în piesă un schimb de replici care m-a determinat să fac acest spectacol: Ianke: <Dar ce faceţi din copil? Un evreu, un creştin?> Ana: <Un om, papa! Mai departe să nu ne gândim!>”, a argumentat regizorul, care a mai menţionat că „nu cunosc un teatru în România sau Moldova unde această piesă să nu fi fost montată”.
Distribuţia piesei a fost: Take – Dumitru Florescu, Ianke – Codrin Dănilă, Cadîr – Daniel Onoae, Ana – Alexandra Macovei, Ionel – Gelu Ciobotaru, Safta – Alexandra Paftală, Iţic/Ilie – Sorin Cimbru. Decorul a fost realizat de Cătălin Târziu, costumele - Alina Dincă Puşcaşu, video - Alexandru Amargheoalei. Asistent regie a fost Francisc Bucur.
