Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
O expoziţie retrospectivă Vasile Gorduz a fost deschisă la Muzeul de Istorie din Suceava, la iniţiativa Asociaţiei Vasile Gorduz. Din 12 decembrie a.c., până la sfârşitul lunii viitoare, iubitorii de artă se pot bucura de 64 de lucrări în piatră, bronz şi ipsos ale sculptorului de talie internaţională, care a expus prea puţin în timpul vieţii. „O colecţie pe care Muzeul Bucovinei ar fi onorat să o gestioneze”, după cum a declarat directorul muzeului, Emil Ursu, la comemorarea a 11 ani de la moartea sculptorului Vasile Gorduz, prin vernisajul expoziţiei ”O pasăre care-şi înghite umbra sau Despre cele două împărăţii”. Au vorbit despre lucrările expuse la Suceava şi despre metafora din arta lui Vasile Gorduz criticii Doina Mândru şi Oliv Mircea şi sculptorul Virgil Scripcariu.
Potrivit criticului de artă Oliv Mircea, ”faţă în faţă cu oricare dintre lucrările lui Vasile Gorduz, privitorul trăieşte o experienţă a trezirii. Nu a acelei treziri prin care ne desprindem de somn, ci a trezirii provocate în noi de întâlnirea cu un înţelept sau cu un eveniment important al vieţii lăuntrice. Un eveniment plin de lumină despre care nu ştim de unde vine. O trezire care se caută pe sine. O trezire care îţi deschide calea către o lume nouă”.
Criticul de artă Doina Mândru apreciază că Vasile Gorduz este „cel care a dăruit un chip poeziei prin portretele dedicate lui Eminescu; a fost un poet discret, interiorizat şi grav, maestru taciturn, dar infinit sensibil care a abordat portretul ca pe o modalitate de a dezvălui inefabilul ascuns al personajului, chipul lui spiritual, deplin mărturisitor dincolo de formă şi stil”.
Despre sculptura lui Vasile Gorduz, criticul de artă Dan Hăulică spunea că „pasărea care-şi înghite umbra se ghemuieşte în sinele ei adânc, zboruri abolite mallarméan, care nu s-au desprins din crusta care le reţine – arta lui Gorduz se apără de o anume facondă a ascensiunii orgolioase. Ele nu se dau în exemplu, aceste fiinţe, adunând în trupul lor, ca raţiune inalterabila, dimensiunea de gravitate umilă a naturii”.
Vasile Gorduz a fost membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România, membru fondator al Grupării 9+1, alături de alţi intelectuali români cu sensibilitate religioasă: Horia Bernea, Florin Ciubotaru, Sorin Dumitrescu, Andrei Pleşu, Horea Mihai, Marin Gherasim, Napoleon Tiron, Bata Marianov, Doru Covrig.
Din 1990 a fost profesor universitar la catedra de sculptură a Universităţii Naţionale de Arte din Bucureşti.A luat numeroase premii, printre care de două ori Marele Premiu al Uniunii Artiştilor din România, Premiul „Ion Andreescu”, al Academiei Române, Premiul Revistei „Astra”, Premiul Naţional atribuit de Ministerul Culturii din România, Premiul „Prometeus Opera Omnia” al Fundaţiei Anonimul, împreună cu soţia sa, sculptoriţa Silvia Radu.
A expus la Praga, Varşovia, Leningrad, Roma, Berlin, Paris, Budapesta, în Bucureşti, la Galeria Catacomba şi are lucrări de for public la Sevilla - statuia Împăratului Traian (1993), Roma - variante ale statuii Împăratului Traian (1994), Montreal – statuia lui Mihai Eminescu (2004).
În ţară, sculpturi ale lui Vasile Gorduz se află în Bucureşti: în curtea Bisericii Popa Soare - bustul lui Petre Ţuţea, pe treptele Muzeului Naţional de Istorie a României - statuia împăratului Traian şi în faţa Bisericii Mântuleasa - statuia lui Mircea Eliade.
