Maraton de râsete şi lacrimi la „Scripcarul pe acoperiş”, pe scena teatrului sucevean

Să te facă să râzi şi să plângi, să dansezi şi să încremeneşti în scaun, să vezi cum timpul zboară prin fața ochilor tăi şi să simți că ai fost alături de prieteni dragi şi o familie extinsă – aceasta este performanța reuşită recent de actorii Teatrului „Regina Maria”, din Oradea, pe scena teatrului sucevean „Matei Vişniec”.

O colaborare extraordinară între instituțiile artistice şi o inițiativă lăudabilă a organizatorilor Festivalului ”Ziua limbii şi a teatrului idiş”, ediţia a II-a, a adus la Suceava cel mai impresionant musical din fenomenul teatral românesc - „Scripcarul pe acoperiş". Un spectacol complex şi complet, o îmbinare excelentă între talentul actoricesc şi cel muzical, între comedie şi dramă, între imaginar şi realitate.

O bijuterie artistică, un diamant cu multiple fațete, etalate pe scenă şi în sală (muzicanții s-au aflat în primul rând, alături de spectatori), „Scripcarul pe acoperiş" spune povestea plină de umor a unei familii evreieşti din satul Anatevka, Ucraina, imaginată de Scholom Aleichem, autorul textului "Fiicele lui Tevye”, adaptat pentru scenă de Joseph Stein, regia aparținându-i lui Korcsmáros György.

„Un scripcar pe acoperiş… Sună nebuneşte, nu-i aşa? Însă aici, în micuţul nostru sat Anatevka, s-ar putea spune că fiecare dintre noi suntem un scripcar pe acoperiş, încercând să încropească o melodie simplă şi plăcută, fără a-şi rupe gâtul. Nu e uşor, credeţi-mă. S-ar putea să ne-ntrebaţi <De ce staţi cocoţaţi acolo, dacă-i atât de periculos?> Ei bine, vă spun eu de ce: Anatevka e casa noastră! Şi cum ne păstrăm echilibrul? Asta v-o pot spune într-un singur cuvânt: tradiţia!”, sunt cuvintele cu care lăptarul Tevye (interpretat magistral de Richard Balint), îi introduce pe spectatori în universul atemporal şi totuşi ancorat în istorie al locuitorilor unui mic sat din imensa Rusie imperială.

Umorul de limbaj şi cel de situație se îmbină armonios cu situațiile dramatice sau chiar tragice, rezultate din diferențele de mentalitate, conflictul dintre tradiție şi modernism, dar mai ales de spectrul sumbru al pogromului.

Fetele lăptarului se îndrăgostesc şi vor dreptul de a alege cu cine să îşi trăiască viața (de neconceput, conform tradiției).

Împovărat de muncă, dar mai ales de griji – pentru fericirea fetelor sale, respectarea tradițiilor, care îi țin strâns uniți, dar şi de tăvălugul urii nejustificate, Tevye, care are savuroase momente în care stă de vorbă cu Dumnezeu, rosteşte cu patos o replică celebră: „Da, ştiu, suntem poporul ales. Dar mi-aş dori, Doamne, ca din când în când să-i mai alegi şi pe alţii!”.

Spectacolul, care impresionează atât prin povestea complexă, spusă de talentații actori din Oradea pe durata a aproape patru ore (cu trei pauze), cât şi prin amploarea proiectului – zeci de actori, orchestră live, decoruri impunătoare, coregrafie complexă şi costume care te transpun direct în epocă, a avut un succes răsunător şi la Suceava.

Aplauzele au răsunat după fiecare act în parte, iar la final nu mai conteneau, actorii fiind impresionați până la lacrimi de aprecierea publicului, care a avut astfel parte de un final grandios la cea de-a III-a ediție a Festivalului Zilele Teatrului "Matei Vişniec", din care a făcut parte cel mai apreciat musical pus în scenă în România.