Muzeul Bucovinei Suceava şi Muzeul Naţional Liechtenstein din Vaduz invită sucevenii vineri, 31 mai, de la ora 12:00, la Muzeul de Istorie, sala de expoziţii temporare POD, la vernisajul expoziţiei „Artă tibetană”, obiecte din colecţia Heinrich Harrer, autorul cărţii „Şapte ani în Tibet”. În octombrie 2016, între Muzeul Bucovinei din municipiul Suceava şi Muzeul Naţional Liechtenstein din Vaduz a început un parteneriat finanţat din granturile SEE şi granturile norvegiene "Să ne cunoaştem muzeele – schimb de experienţă şi bune practici". Au urmat mai multe expoziţii la Muzeul Bucovinei, printre care una cu ouă de Paşte, una cu fotografii ale unor personalităţi marcante, realizate de către Oliver Mark, şi o expoziţie despre viaţa din mănăstirile din Bucovina, ale cărei fotografii au fost realizate tot de Oliver Mark.
Expoziţia „Artă tibetană, colecţia Heinrich Harrer” este dedicată colecţiei lui Heinrich Harrer care, după al Doilea Război Mondial, a trăit mult în Liechtenstein. Colecţia acestuia a fost cumpărată de către principatul Liechtenstein şi astfel a devenit parte din Muzeul Naţional Liechtenstein.
Cine a fost Heinrich Harrer?
Heinrich Harrer a fost o persoană controversată din cauza apropierii sale de organizaţiile naţional-socialiste. A fost unul din cei patru alpinişti care au escaladat pentru prima dată Peretele Nordic al muntelui Eiger din Elveţia. Între 21 şi 24 iulie 1938, alături de Anderl Heckmair, Fritz Kasparek şi Ludwig Vörg, a realizat prima escaladare remarcabilă a acestui versant. Pentru aceasta au fost întâmpinaţi apoi de către Adolf Hitler şi fiecare a primit câte o fotografie cu o dedicaţie personală. Pe atunci, ca şi astăzi, escaladarea Peretelui Nordic era, pentru alpinişti, una din cele mai mari provocări, dar şi un foarte mare risc. Aşa au murit, de exemplu, în iulie 1936, patru alpinişti nemţi şi austrieci renumiţi. De asemenea, în 1937 a murit un alpinist neamţ, iar un altul a fost grav rănit. În total au murit cel puţin 70 de alpinişti în încercarea de a escalada Peretele Nordic al muntelui Eiger.
Această primă cucerire l-a făcut pe Heinrich Harrer celebru şi l-a ajutat să întreprindă în anul 1939, împreună cu o echipă de alpinişti, o expediţie de explorare a muntelui Nanga Parbat din regiunea Kashmir, care pe atunci aparţinea Indiei Britanice. Alpiniştii germani şi austrieci se întorceau în Europa, când a izbucnit al Doilea Război Mondial. După mai multe încercări, la 17 mai 1944 Heinrich Harrer a reuşit să ajungă pentru prima dată în Tibet. După mai multe drumeţii aventuroase, la 15 ianuarie 1946, Heinrich Harrer a reuşit să intre în oraşul Lhasa, interzis străinilor. A rămas până în martie 1951 în Tibetul feudal şi teocratic cu puternice influenţe medievale, în care majoritatea oamenilor erau iobagi. Din 1948 Heinrich Harrer i-a predat lui Dalai Lama engleză, geografie şi matematică. Timpul petrecut în Tibet l-a descris în cartea autobiografică ”Şapte ani în Tibet”, care a fost tradusă în peste 50 de limbi, iar în 1997 a fost transpusă într-un film cu acelaşi titlu la Hollywood, în care rolul egocentricului Heinrich Harrer a fost jucat de Brad Pitt.
Din 1952, Heinrich Harrer a trăit aproape pentru tot restul vieţii în Liechtenstein. De acolo a organizat 20 de expediţii foarte dificile şi a realizat peste 40 de filme documentare despre Oceania, Amazon, munţii Anzi, Africa Centrală, Africa de Sud şi Africa de Sud-Est. Dorinţa sa de a se apropia de lucrurile originare simple l-a condus la afirmaţia din interviul dat pentru revista Spiegel în 1997: „Cea mai mare greşeală a europenilor şi a americanilor este aceea că aceştia călătoresc ca turişti prin întreaga lume şi cred că morala şi etica noastră sunt singurele care contează.“
Dragostea lui pentru Asia şi pentru budism a dus la realizarea unei mari colecţii de artă asiatică, păstrată parţial în Muzeul Naţional Liechtenstein. În cadrul expoziţiei de la Suceava sunt prezentate piese importante din această colecţie.