Vernisajul expoziţiei „Radu Bercea - Între Artă şi Memorie” i-a pus pe tineri faţă în faţă cu istoria unei epoci

La Muzeul de Istorie din Suceava a avut loc miercuri, începând cu ora 14:30, vernisajul expoziţiei „Radu Bercea – Între Artă şi Memorie”. Expoziţia redă întocmai crâmpeie întunecate, tulburătoare din locurile de detenţie pe unde a trecut autorul, cuprinzând 31 de lucrări de pictură şi grafică. La eveniment au fost invitaţi mulţi tineri, în mare parte elevi ai Colegiului de Artă ”Ciprian Porumbescu”, care în cadrul evenimentului au vizionat şi filmul ”Istoria unui destin”, o peliculă despre anii grei de detenţie ai artistului, realizată de Paul Palencsar. Lucrările autorului, precum şi filmul deopotrivă, i-au pus pe tineri faţă în faţă cu o epocă de tristă amintire, în speranţa ca acele vremuri să nu se mai repete. 

Expoziţia a fost dedicată liceenilor, studenţilor, tinerilor în general, care ar trebui să cunoască istoria unui destin, a unui pictor şi grafician care a trăit timp de cinci ani ororile regimului comunist. Cele două culori pe care artistul le-a folosit în realizarea lucrărilor, roşu şi negru, subliniază martiriul şi teroarea gulagului comunist. Devenit un reper al artei din Bucovina şi un punct de sprijin al acestor tărâmuri culturale, artistul Radu Bercea a prezentat publicului o adevărată colecţie de mărturisiri grafice, fiind elogiat de cei care îl cunosc şi îl apreciază. Istoricul Ioan Mareş, directorul adjunct al muzeului sucevean, a evocat în câteva cuvinte acea epocă tristă, care nu trebuie dată uitării:”În acele vremuri de dictatură omul nu a mai fost om, el a devenit un instrument de tortură. Cel care gândea şi încerca să se exprime liber era arestat şi condamnat la ani lungi de suferinţă. Între aceste elite ale neamului s-a aflat şi Radu Bercea, care a suferit cinci ani în temniţele comuniste şi care a surprins în lucrările sale tocmai această suferinţă.”

Gânduri de apreciere şi prietenie din partea celor veniţi la vernisaj

Despre opera artistului s-a încumetat să schiţeze câteva rânduri, închinându-i şi un frumos eseu, artistul plastic Konstantyn Ungureanu Box, care a subliniat: ”L-am cunoscut pe Radu Bercea mai întâi prin opera sa, prin intermediul graficii satirice publicate de autor într-o revistă naţională puternică, precum a fost <Urzica>. Mi-am dat seama de atunci că pentru a fi un bun caricaturist trebuie să fii mai întâi un extraordinar desenator, să surprinzi fizionomia umană, trăsăturile şi suferinţa, iar Radu Bercea era cel care le surprindea absolut pe toate. El este autorul care nu semnează lucrările, ci semnează suferinţa. Mulţi vorbesc de Bercea că ar fi pictor, că ar fi artist decorator, că ar fi grafician. Eu dacă fac şi semnez o mică istorie a artei, îl trec pe Radu Bercea printre graficienii militanţi, un cronicar şi memorialist laic, un artist veritabil. El este un cronicar al suferinţei, dar nu a lui, ci a sute de mii de oameni, a unui popor. O surprinde într-un mod tragicomic cu multă forţă, mergând până la sublim.”

Câteva cuvinte a vrut să rostească în cadrul evenimentului şi unul dintre prietenii apropiaţi ai artistului, scriitorul şi profesorul Constantin Bulboacă, care l-a elogiat pe Omul Radu Bercea: ”Aveţi în faţă un om cu sufletul larg, un om cu inima deschisă, generos, un om care a suferit şi vine să ne dea din plinul durerii sale. La cei aproape 80 de ani pe care îi are, are o energie, o putere creatoare extraordinară. Asta l-a ajutat să înfrunte cumplita teroare comunistă, după cum aţi văzut în film şi îl face să meargă şi mai departe.”

Cu modestia-i binecunoscută, Radu Bercea a încheiat: ”Mă bucur pentru prezenţa atât de multor tineri şi ţin să mulţumesc celor care au vorbit aici. În rest aţi văzut prin ce am trecut eu şi cei din generaţia mea şi-mi doresc ca aceste lucruri să nu se mai întâmple niciodată. Vă mulţumesc.”