Expoziţia „Bucovina - Expresivităţi plastice ”

Câteva dovezi relevante, importante şi de mare impact, acum în anul Centenarului, sunt prezentate în cadrul expoziţiei de pictură şi grafică, ce poartă mândră, dar simplu totodată, numele de „Bucovina - Expresivităţi plastice”. Ea constituie un alt tip de dovadă de patriotism, dragoste şi devotament pentru români, pentru ţară şi pentru zona geografică în care trăiesc aceşti artişti, şi aici fac referire exactă la Iulian Asimionesei, Ovidiu Buzec, Ioan Coţofan, Emilian Adrian Gavrilean, Oana Ruxandra Hrişcă, Niculai Moroşan, Viorica Moruz, Mihai Pânzaru PIM, Puşa Pîslaru-Ionescu, Lucia Puşcaşu, Dumitru Rusu, Camelia Rusu Sadovei şi nu în cele din urmă Vasile Anghel Siminiuc.

Aceşti artişti îşi alimentează potenţele creatoare din acelaşi fond comun al tradiţiilor artistice autohtone, culte sau populare. Virtuţile artei lor vin aşadar din consecvenţa şi din puterea convingerii, din cunoaşterea directă a realităţii, din asimilarea organică a unora din sursele şi modalităţile cele mai vii şi mai pătrunzătoare a unei dinamici ale expresivităţii artei contemporane.

În cadrul acestei expoziţii, avem prezentate 51 de tablouri care nu doar evocă, ci folosesc tradiţia, miturile, peisajele mioritice, moştenirea spirituală ca pe un sprijin, ca pe un punct de plecare veritabil. Artiştii nu ignoră pitorescul, aspectul semiotic simplu, ci caută sensurile tradiţionale pe care le revalorifică artistic într-o viziune plastică accesibilă spiritului contemporan.

Făcând referire detaliată la lucrările lor, o să încep seria ideilor cu artistul Iulian Asimionesei care este stăpân pe modalitatea de definire a spaţiului cu ajutorul culorii, stabilind distanţele juste pentru o proporţie optimă cu ajutorul tonalităţilor diferite de culori. Acesta exprimă profunzimea utilizând o eminentă gradare a nuanţelor ce patronează această metamorfoză şi înrudeşte preţioasele valori de culoare sub iscusinţa mâinii sale.

Ovidiu Buzec are o viziune intuitivă, reflexivă, iar specificitatea lui constă în acumularea energiei dinamice, în mişcarea bruscă şi în expresia mult mai evidenţiată. De exemplu, avem prezentată într-un tablou o imagine a unei străzi din Cernăuţi, ce este străbătută de automobile pierdute în valoarea descriptivă, dar care câştigă în valoarea sintetică, iar esenţa structurilor arhitectonice a clădirilor transpun densitatea şi contopirea lor organică. Variaţiunile manierei picturale sunt eclipsate de unitatea de atmosferă, de vibraţia locului şi de încărcătura istorică.

La baza artei lui Ioan Coţofan stă o mare modestie şi o dăruire totală. Având o structură de originalitate calmă ce exclude emfaza, artistul ne comunică bucuria, exuberanţa exterioară vieţii, reuşind să proiecteze un cadru idilic de visare, de contemplare, utilizând culori calde ce se împletesc mlădios, conferind inevitabil trăiri de bunăstare şi măreţie. Lumina rafinată care se răsfrânge în culorile sale devine senină şi determină blândeţe şi grandoare, iar printre meritele picturii artistului aş putea chiar menţiona şi o fineţe aparte, o delicateţe a detaliului. Prin urmare, nu întâlnim în pictura sa nimic care să stârnească şocul vizual, ci doar se prezintă un univers calm, cumpănit, de o perfectă organizare şi soliditate interioară.

Adevărul artistic transmis în tablourile artistului Emilian Adrian Gavrilean ne destăinuie mesajul său personal, în care este angrenată întreaga sa fiinţă şi în care se manifestă atitudinea lui faţă de adevărul oglindit. În lucrările sale întâlnim o  reprezentarea mistică, o reprezentare atât de atentă şi de meticuloasă ce înfăţişează îngeri. Apariţia îngerilor în lumea oamenilor constituie de fapt o epifanie a sacrului. Ei sunt de fapt simboluri ale lumii spirituale, iar din punct de vedere uman, simbolizează aspiraţiile spre perfecţiune, sufletul pur şi elanurile ascensionale. Artistul îşi eliberează energia creatoare simţind un puternic ataşament faţă de sacralitate, totul ducând către mirificul travaliu dătător de lumină şi speranţă. Alt element deosebit prezentat de Emilian Gavrilean constă şi în prezentarea lucrării intitulate ”Trecere spre sufletul bunicilor”, lucrare contopită cu elemente pure, palpabile, reale şi încărcate de o energie aparte, o energie înmagazinată în timp în reala casa a bunicilor artistului. Această fereastră contopită armonios cu elementele preluate din casa unde a copilărit artistul stârneşte mari emoţii, amintiri şi un dor de nestăpânit, aproape în fiecare dintre noi.

În toate tablourile sale, Oana Ruxandra Hrişcă s-a ridicat la nivelul unor sinteze originale, la un stil propriu, aparte, ce face să se prezinte expresia unei personalităţi puternice. În crearea compoziţiilor sale, artista este pur contemplativă, meditând şi realizând o legătură strânsă cu frumuseţile plaiurilor mioritice. Intenţia de interpretare, se stilizare, în sensul înalt şi nobil al cuvântului, este pretutindeni prezentă în lucrările sale, cultivându-şi grandoarea, etalându-şi tumultos plăsmuirile imaginaţiei sale.

Echilibru şi vigoare

Artistul Nicolae Moroşan nu este fixat pe o redare concretă a realităţii, ci mai curând utilizează instrumentele creaţiei pentru a-şi ispiti propriul bagaj de imagini, asimilat în tabăra de creaţie de la Vama, pentru a îi hotărî un loc şi un sens ierarhic pe care îl ocupă în întreaga sa fiinţă. Dispunerea obiectelor, accentele de lumină, minuţia tratării detaliilor, relevă meşteşugul pictorului dublat de preocuparea de a însufleţi compoziţiile, pictate atât de bine, de atent cu o nedisimulată voluptate.

Artista Viorica Moruz ne sugerează cu pregnanţă materialitatea specifică obiectelor, cărora le conferă o consistenţă atipică bine conturată de stilul său special şi inconfundabil de a picta, de a scoate formele în evidenţă prin jocul liniilor sinuoase care reliefează şi unduiesc compoziţiile. Lucrările sale ce transmit temperamentul echilibrat şi viguros ne invită la un joc vizual expresiv şi deosebit.

Artistul Mihai Pânzaru PIM îşi menţine aparent o atitudine independent faţă de impresie, dar redă cât se poate de sugestiv starea lucrurilor, atmosfera locului, spaţialitatea, temporalitatea şi aspectul prăfuit al vremii şi al vremurilor ce şi-au pus amprenta asupra locurilor prezentate în tablouri, şi anume Mănăstirea Puta şi casa tradiţională de la Suceviţa.

La Puşa Pâslaru Ionescu desfătarea stilului prins într-o patriarhală imagine a lumii, prelucrează amănuntul, subordonându-l întregului pictural prin încercarea redării echilibrului materiei. Artista reuşeşte să exprime în natura moartă sentimentele sale cele mai elevate şi intenţiile cele mai adânci ale naturii sale. Ea selectează şi recombină trăsăturile selectate, punând în acţiune imaginaţia sa creatoare, fantezia sa artistică.  Artista este extrem de atentă, riguroasă şi tratează cu seriozitate problemele legate de ritmicitate, flexibilitate şi forţă modelatoare, unitatea şi ordinea fiind evidente în compoziţiile sale.

Artista Lucia Puşcaşu ne prezintă un adevăr intuitiv, holistic şi aduce cu sine o lume întreagă, spontan, pe deplin, fără prea multă mediere, trimiţând la un orizont plin de sens. În compoziţiile sale întâlnim sentimentul nevoii de semnificaţie, de inventivitate şi originalitate ce determină combinarea ingenioasă a anumitor elemente cu scopul de a îmbogăţi limbajul grafic şi de a transforma fenomenele vizuale în scheme abstracte, delimitate clar şi precis. Culorile transpuse se transfigurează, se stilizează, dar nu trădează niciodată realităţile şi adevărurile simple ale vieţii şi ale naturii.

Pictura artistului Dumitru Rusu gravitează în jurul unei coerenţe şi simplităţi magistrale. Absolut niciun element din arta sa nu este excesiv sau insuficient. El reuşeşte într-un mod elegant să înfăţişeze forţa vitală care pulsează în natură cu ajutorul vieţii, luminii şi al mişcării atmosferei. Cu totul remarcabilă este sensibilitatea peisajului iernatic din tabloul intitulat „La săniuş”, unde nostalgiile zăpezii de altă dată nu sunt dramatice, ci sugerează o uşoară emoţie de sărbătoare, o infailibilă celebrare a acestui miracol al naturii înveşmântat în alb. Dumitru Rusu lucrează cu rapiditate, de la sine înţeleasă este necesitatea atenţiei şi forţa manevrării culorii pe pânză stârnită de tehnica acuarelei. Artistul lucrează spontan şi cu o mare încărcătură emoţională transpusă natural, aproape involuntar. Pictura sa prezintă o atmosferă îmbinată de clarităţi luminoase, transpuse fluid, transparent şi cu o fineţe remarcabilă, ce dezvăluie un colorist desăvârşit ce acordă stilului său un interes deosebit. Între suflet şi artă existând o legătură prin împlinire şi acţiune reciprocă. O instinctivă siguranţă şi îndemânare, ce se îmbină cu o discretă modestie, îi ghidează simplitatea, măsura şi dragostea pentru esenţial.

Sentiment de comuniune împlinită cu natura

Iar artista Camelia Rusu Sadovei se evidenţiază printr-o sensibilitate aleasă, acest fapt remarcându-se prin coloritul delicat, fineţea formelor şi prin contrastele enigmatice, ce ne determină să contemplăm lumea vegetală. Artista redă lumea cu ajutorul unor mijloace sensibile, în care fineţea ochiului excelează şi înglobează o semiotică poetică nouă ce desăvârşeşte sensibilul natural. Combinaţia de subtilitate şi forţă, de claritate şi articulare a elementelor constituie o trăsătură definitorie în creaţia artistei, totul ducând către o pictură conştiincioasă şi trainică. Îşi găseşte echilibrul propriu, în consonanţă cu sensibilitatea şi temperamentul său, impunându-se treptat ca o personalitate artistică distinctă, a cărui creaţie se caracterizează printr-o deplină unitate între conţinut şi expresie, între sentiment şi culoare, între cromatică şi imaginea plastică pe care acesta o întruchipează.

Cu o mare forţă de coeziune şi vigoare spirituală, artistul Vasile Anghel Siminiuc se delectează cu natura şi surprinde echilibrul interior al peisajului, dobândind o uşurinţă, o structuralitate definitorie. Ne vrăjeşte prin energia cu care amestecă pasta densă ce îi oferă o formă concretă direct pe pânză, punând cel mai bine în evidenţă amintirile desăvârşite. Peisajele sale captează graţia clipei şi emană un sentiment de comuniune împlinită cu natura. În toate aceste compoziţii ale sale este contopit un act de cunoaştere prin care artistul descrie multitudinea de fapte, de trăiri intense, numai pe cele semnificative şi ne impune, odată cu cunoaşterea şi aprecierea lor.

Dincolo de marea diversitate de semne şi simboluri specifice fiecărui limbaj, în funcţie de artist şi arta reprezentată de el, noi descoperim nivelul de cultură atins de o anumită colectivitate. De la un artist la celălalt, reacţia lirică se încorporează în imagini plastice, nostalgic sau optimist, euforic sau meditativ, mai evident sau mai reţinut, pe scurt, conform vibraţiilor temperamentale ale fiecărui pictor în parte, vibraţii care nasc din elaborările lor creaţii distincte, de neconfundat.

În schimb, mai putem observa atributele definitorii ale expoziţiei care constau în lirismul şi dragostea neţărmurită faţă de frumuseţile patriei, faţă de cele ale Bucovinei în mod deosebit, faţă de marile realizări ale oamenilor de pe aceste meleaguri. Această expoziţie are înmagazinat sentimentul mândriei dar şi al pioşeniei. Mândriei că suntem români, că avem meleaguri atât de frumoase, că avem străbuni de la care am avut atât de multe de învăţat şi că mai avem speranţa spre mult mai bine, spre etapa de evoluţie pe o treaptă superioară. Creaţiile lor nu pot lăsa indiferent pe nimeni, pentru simplul fapt că ele constituie o mărturie vie, clară şi sinceră a spiritului şi năzuinţelor celor mai nobile sentimente şi trăiri faţă de meleagurile natale încărcată de o profundă şi marcantă istorie, cultură şi tradiţie.

Expoziţia Bucovina - Expresivităţi plastice reprezintă un proiect ambiţios al Asociaţiei Artă şi Umanitate susţinut şi de Consiliul Judeţean Suceava în colaborare cu Uniunea Artiştilor Plastici din România - filiala Suceava şi cu Primăria Municipiului Suceava. Publicul se poate bucura de această expoziţie în perioada 26 noiembrie - 16 decembrie a.c., fiind găzduită pe holul etajului I a Primăriei Municipiului Suceava.

Delia Ioana Leizeriuc - critic de artă