Printează articolul
Trimite e-mail
Stanislaw Kmiecik, un artist polonez în vârstă de 46 de ani, născut fără braţe, le-a oferit o lecţie valoroasă despre voinţă, determinare şi prejudecăţi spectatorilor prezenţi la „Portativul inimilor”, de la Gura Humorului.
În faţa şevaletului, handicapul lui dispare.Învingându-şi neajunsul, cu o voinţă de neclintit, polonezul a cunoscut consacrarea în artă, ultimul deceniu aducându-i peste 400 de expoziţii şi peste 1.000 de întâlniri cu publicul larg, unde a fost invitat să facă demonstraţii ale talentului său.
A sfidat handicapul încă o dată ieri, pe scena Casei de Cultură din Gura Humorului, realizând doar cu degetele de la picioare un desen prin care a surprins un peisaj de toamnă, cu un pod în prim-plan, „simbol al legăturii dintre România şi Polonia”.
Singur, ajutându-se doar de degetele picioarelor, şi-a scos din geantă cele necesare – planşe, mai multe truse de creioane colorate, ascuţitoare, vopsea albă, iar timp de o oră a redat pe planşă peisajul imaginat.
Demonstraţia a fost parte a spectacolului „Portativul inimilor”, organizat de Centrul Şcolar de Educaţie Incluzivă „Sf. Andrei” Gura Humorului, în parteneriat cu un liceu destinat elevilor cu nevoi speciale din Bochnia – Polonia (Centrul Educaţional IM. Ks. Jana Twardowkiego). Au performat ansambluri artistice din Polonia şi Suceava, formaţii de jocuri populare, elevi cu dizabilităţi, cu înclinaţii artistice deosebite – Eduard Emanuel Anchidin şi Elena Badea – Centrul Şcolar de Educaţie Inclusivă (CSEI) Gura Humorului.
”În tot ce face este autodidact”
Stanislaw Kmiecik s-a născut în 1971, iar şansa lui la normalitate, aşa cum ne-o închipuim noi, o fost spulberată din prima clipă de viaţă. S-a născut fără mâini, însă dizabilitatea l-a ajutat la descoperirea potenţialului său în ceea ce priveşte pictura. Avea doar cinci ani când a început să deseneze, ajutat de gură şi degetele de la picioare. A urmat o şcoală normală, integrându-se uşor printre colegii săi.
„Îi place să picteze în ulei, acuarele, culori acrilice, tempera sau creion, îi plac şi alte tehnici de pictură, nu se rezumă la una singură, îi place să se joace, să încerce. În tot ce face este autodidact”, a mărturisit despre el soţia lui, Monika, care îl însoţeşte pe artist în toate deplasările.
Aceasta a mai precizat că în operele lui Stanislaw regăsim, adesea, peisajele din locurile natale, natura moartă, dar şi peisaje suprarealiste, „pline de trăiri interioare”.
Polonezul adoră să călătorească, îşi conduce singur maşina, ajutat de picioare, iar în drumul din Polonia către România a fost şofer, conducând o maşină închiriată, neadaptată handicapului său.
„Din anul 1989 face parte, ca bursier, din Asociaţia mondială a artiştilor care pictează cu gura şi cu picioarele, asociaţie ce are sediul în Principatul Liechtenstein. Lucrările lui pot fi văzute pe vederile de sărbători, precum şi în calendarele din mai multe ţări cu care colaborează asociaţia. De asemenea, tablourile lui sunt apreciate, sunt vândute şi aşa putem să fim alături de dumneavoastră. Ne întâlnim foarte des cu copii, studenţi, elevi, persoane mai în vârstă, ne place orice public. Fiecare dintre noi are nevoie de o motivaţie, iar privind la viaţa noastră, mulţi ajung la concluzia că toate problemele pe care le întâlnesc sunt mici, comparativ cu cele pe care un astfel de om le are”, a mai completat Monika, în timp ce soţul său realiza desenul.
Monika şi Stanislaw Kmiecik locuiesc în Cracovia, fiind invitaţi adeseori la diferite evenimente, pentru demonstraţii live.
Şi-a depăşit dizabilitatea prin pictură
În timp ce soţia lui a amintit câteva dintre momentele cheie din viaţa lui Stanislaw, acesta a desenat aproape fără întrerupere, doar din când în când şi-a ascuţit creioanele cu o ascuţitoare specială sau a avut câteva intervenţii în discuţie.
Finalul demonstraţiei sale ne-a dovedit că arta nu are limite, iar Stanislaw şi-a depăşit dizabilitatea prin pictură, prin desen, prin peisajele pe care ni le oferă, prin culorile calde şi luminoase.
Drept recompensă, a primit aplauze la scenă deschisă, aprecieri călduroase şi sincere din partea celor din sală.
Desenul a fost dăruit Centrului Şcolar din Gura Humorului.
Spectacolul a continuat cu Denisa Georgiana Apetre, Ansamblul „Mala Pojana” din Poiana Micului, Ansamblul ”Solonczanka”, Formaţia de jocuri populare „Mănăstirenii”, Ansamblul „Mlădiţe pârteştene” şi Ansamblul „Krokowiacy” Polonia.
„La bază există aceeaşi dorinţă comună de a ajuta aceşti copii”
Referitor la evenimentul de marţi, directorul CSEI Gura Humorului, prof. Mihail Ciocoiu, a menţionat că acesta marchează o nouă etapă din cadrul relaţiei de parteneriat dintre şcoala humoreană şi şcoala din Bochnia, „parteneriat care are ca principal scop punerea în valoare a experienţei acumulate de către cadrele didactice din cele două unităţi în ceea ce priveşte procesul de recuperare, educare, formare, de integrare socială şi profesională a copiilor cu dizabilităţi”.
„Dincolo de diferenţele care există între cele două sisteme, la bază există aceeaşi dorinţă comună de a ajuta aceşti copii şi de a deveni cetăţeni utili societăţii polone şi româneşti”, a mai arătat prof. Mihail Ciocoiu.
La rândul său, primarul oraşului Gura Humorului, Marius Ursaciuc, a completat: „Nu pot decât să salut iniţiativa CSEI Gura Humorului, care se aliniază bunelor relaţii care există între România, Bucovina şi Polonia, între Gura Humorului şi foarte multe localităţi din Polonia. E un pas important pe care nu pot decât să-l sprijin”.
