Liliana Widocks, originară din Iţcani şi stabilită în Anglia, şi-a lansat „Jocurile de îngeri” în Luna Diasporei, la Suceava

Luna Diasporei a fost marcată, în acest an, la Suceava şi prin lansarea unui volum de poezie, „Jocuri de îngeri”, al Lilianei Widocks, originară din Iţcanii Sucevei şi stabilită în Bolton, în Marea Britanie. Lansarea a avut loc la Biblioteca Bucovinei I. C. Sbiera, în cadrul unui proiect iniţiat de Consiliul Judeţean Suceava pentru Luna Diasporei şi pus în practică prin străduinţa publicistului Ion Drăguşanul. Evenimentul a fost pigmentat de muzica lui Mihnea Blidariu, de la Luna Amară, a lui Andi Drăguşanul, de la Toy Machines, şi a lui Ştefi Ganea, de la Funk'e Fetish şi s-a bucurat de un numeros public. Volumul, apărut la editura Muşatinii, are coperta realizată de maestrul Radu Bercea. La manifestare, Liliana Widocks a venit însoţită de fiul ei, în vârstă de 12 ani, aproape la fel de emoţionat ca şi mama lui.

Despre sine, Liliana spune că s-a născut „într-un fel de socialism care încălzea speranţa la spirtieră”, „pe la sfârşitul lui martie, când e mai aprigă ploaia”. „Am copilărit la Iţcani, cea mai plină de înţelepciune şi culoare mahala a Sucevei. Am crescut pe genunchii evreilor, ai nemţilor, ai ţiganilor, ai tuturor celor uitaţi şi de războaie, şi de noua orânduire. Prietenele bunică-mii îmi cumpărau ciocolată doar ca să înjur la Alimentara, nimeni nu ne putea acuza de nimic, eram mică şi peltică. Pe când eram în clasa a doua ai mei s-au mutat la oraş. De la ghicitul în cafea şi darea de seamă de dimineaţă, despre starea vecinilor, am trecut la praştie şi elemente poluante fonic, cu rulmenţi”, povesteşte autoarea. A doua parte a copilăriei în Suceava a fost în cartierul George Enescu, ”o baie de noroi” care „promitea blocurile de azi şi ceva emancipare”. „În clasa a şaptea aveam capul plin de poveşti. Pe unele le scăpam prin lucrări şi prin teze. Doamna profesoară Xenia Bortă m-a înscris în cenaclul poetului Ion Cozmei, la Casa Pionierilor. Am crezut că dădusem de bucluc. Copiii de acolo mi se păreau teribil de deştepţi. Când mi-a venit rândul, am citit o poezie demnă de muncile agricole, despre-o ţară ca o floare, fără chef de sărbătoare. Poetul a căscat de câteva ori şi aproape că l-am adormit”, este amintirea Lilianei despre primele ei încercări literare.

Ulterior, pe băncile Liceului „Ştefan cel Mare”, a devenit „mai precaută cu rimele”.

De 13 ani, Liliana Widocks trăieşte în Marea Britanie

Regretata profesoară Iulia Leo Miza are un colţ aparte în caseta memoriei Lilianei, la fel ca şi „temutul profesor de fizică” Ion Ţăranu. Spaima de fizică a funcţionat. A fost admisă la Politehnica din Bucureşti, însă în anul patru de studii a renunţat. „Aveam câteva restanţe, dintre cele mai uşoare, dar am descoperit că unii restanţieri erau mai norocoşi decât alţii. Trecusem printr-o Revoluţie. Degeaba. Între timp pierdusem doi iubiţi, doar pentru că le citisem texte şi poezii scrise de mine, m-au acuzat că încercasem să fac pe-a deşteapta. De 13 ani trăiesc în Marea Britanie, am fost măritată cu un supus al Reginei, am rămas cu un englezoi mai mic, de 12 ani”, sintetizează Liliana o poveste de viaţă.

Evenimentul literar de care a avut parte acasă în ziua de 23 august a.c. şi reacţia publicului sucevean au impresionat-o până la lacrimi, cu atât mai mult cu cât apropierea de viaţa culturală a oraşului natal este de dată recentă, de aproximativ un an.  Deşi trăieşte în Anglia, continuă să scrie cu precădere în limba română. Proza ei este spumoasă, plină de culoare, cu gust de dulceaţă de cireşe amare. Publică pe Catchy, pe Republica şi pe trei bloguri: „unul stufos, cu poezii, eseuri, proză şi alte drăgălăşenii pline de umor” - www.lilianawidocks.com, unul „cu poveşti rearanjate, doar ca să se facă de râs” - http://ana-cu-trei-iezi.wixsite.com/ana-cu-trei-iezi, şi unul în limba engleză, cu câteva poezii- https://wordpress.com/longthoughtsshortmemories.wordpress.com.

Deşi scrie de mulţi ani, spune că nu înţelege cum funcţionează lumea artistică românească, în general, nici cea literară, în particular. „Poate că am îmbătrânit şi nu mai am aceeaşi înţelegere pentru vulgar şi superficial, dar răsturnarea valorilor mă nelinişteşte”, se destăinuie autoarea. Luna august i-a adus, însă, satisfacţia apariţiei volumului de debut în poezie, la Suceava şi un premiu pentru proză, o povestire scrisă în limba engleză, care a primit premiul doi la concursul Cercului Literar al orăşelului american Milton.