Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
„Nimic nu este ce pare a fi la prima vedere”, scrie pe coperta a doua a cărţii de confesiuni „Ce dacă”, a regizorului Alexander Hausvater, lansată, ieri, la Suceava, la Teatrul Municipal „Matei Vişniec” (TMMV). La fel se poate spune şi despre fotografiile realizate la eveniment, care arată un public divers, format de oameni de toate vârstele şi din diverse medii. În realitate, această diversitate spirituală s-a concentrat într-o sferă în care bagajele culturale au circulat de la unul la altul şi la sfârşit fiecare a plecat acasă mai bogat. „Rugăciunea”, în lectura actorului Tache Florescu, o negociere a copilului cu Dumnezeu, a desăvârşit atmosfera de poveste creată în jurul cărţii şi autorului ei.
Cartea lui Hausvater „compune, descompune şi recompune imaginea paradisiacă a copilăriei”, cum a spus directoarea TMMV, Carmen Veronica Steiciuc, şi este „o lecţie de viaţă, despre cum ne construim scara de valori”, cum a apreciat-o maica Gabriela Platon, venită special de la Mănăstirea Voroneţ, împreună cu monahia Elena Simionovici, pentru întâlnirea literară cu Alexander Hausvater.
„Un şirag de pietre rare, fiecare de altă nuanţă, dar împreună este desăvârşit”, a spus maica Elena, despre ”Ce dacă”.
În faţa publicului, autorul a mărturisit că succesul cărţii la public l-a luat prin surprindere pentru că intenţia cu care a început să scrie a fost de a aşterne amintirile din copilărie, pentru cei patru copii ai săi. „Credeam că e doar copilăria mea. S-au regăsit însă oameni de toate vârstele, care au rămas copii. Nu ştiu cum s-a întâmplat, am fost absolut mirat”, a spus autorul.
Deşi a părăsit România înainte de a împlini vârsta de 10 ani, emigrând împreună cu familia în Israel, deşi de la 18 ani nu a mai vorbit absolut deloc româneşte şi de visat, visează în limba engleză, această carte de povestiri despre copilăria şi adolescenţa sa în Bucureşti, la Suceava şi în Israel a scris-o în limba română. ”Eu nu am studiat deloc în limba română şi de la 18-19 ani n-am mai vorbit-o deloc. Limba era legată de nostalgia copilăriei şi de nevoia de a scrie despre mama şi tata. Cartea aceasta este şi o căutare lingvistică a unei limbi cândva pierdute, o redescoperire a limbii române”, a spus Alexander Hausvater. El a arătat că după 1990, când a revenit în România, a avut surpriza să constate că pentru lucrurile despre care vorbea cuvintele româneşti ieşeau rând pe rând la suprafaţă, ca şi cum ar fi stat ascunse, retrase undeva în căsuţele minţii şi n-au aşteptat decât momentul potrivit pentru a reveni.
În cele 70 de povestiri ale volumului „Ce dacă” descoperim copilăria autorului din anii comunismului în România, o perioadă „atroce politic, dar senzaţională din punct de vedere uman”, cu oameni „care îşi creau libertatea lor”. „Acea lume încercam s-o imit în Israel, Olanda, Irlanda, Canada, Statele Unite şi peste tot pe unde am trăit, dar nu am reuşit niciodată”, a spus cu nostalgie regizorul-scriitor. „Dacă pe parcursul lecturii veţi zâmbi, voi considera că această carte este un succes”, a mai spus Alexander Hausvater.
Volumul a apărut în 2017, la Editura Integral, şi deja a fost tradus în limba germană, se lucrează la versiunea în limba engleză şi se pregăteşte cea în ivrit. „Puţini oameni s-au aşteptat ca această carte să fie o capodoperă”, a spus şi editorul volumului, Costel Postolache, completând că „nu multe cărţi au ediţii în patru limbi în mai puţin de 2 ani de la apariţie, la o editură de care nu a auzit nimeni”.
