Volumul „Ce dacă”, semnat de cunoscutul regizor Alexander Hausvater, va fi lansat mâine, 10 mai, de la ora 16.00, în spaţiul expoziţional al Teatrului Municipal Suceava, în prezenţa autorului. Confesiunile lui Alexander Hausvater ne poartă spre o copilărie „plină de vagabondaj şi creaţie”, prin Bucureşti, Suceava vacanţelor sau kibbutz-ul în care a locuit, în perioada de început după emigrarea în Israel.
„De sub masa din sufragerie, unde era cazemata mea, ascultam poezii, cântece şi vorbe pline de duh pe care nu aveam să le uit niciodată. Invitaţii de la masa părinţilor mei erau fie în drum spre închisoare sau tocmai ieşiţi de acolo cu o sete nebună de libertate, cu un spirit de revoltă treaz şi dornici să-şi împărtăşească iubirea. Voiam să fiu ca ei (...)”, îşi aminteşte regizorul, în Cuvântul înainte al cărţii, scris la Tel Aviv în martie 2017.
Alături de copilul de nici 10 ani, mergem, în noaptea de dinaintea emigrării în Israel, să ne luăm rămas bun de la Bucureştiul natal şi privim cu aceeaşi nostalgie ca Alexandru spre locuinţele vecinilor. ”Le-am atins uşile, ca să simtă şi ei că îi voi lua puţin cu mine”, scrie autorul în povestirea O plimbare. Paharul cu vin băut împreună cu părinţii pentru a marca sosirea în noua ţară şi durerea de cap de după îi aduc revelaţia că vârsta adultă are şi neplăceri. La întrebarea mamei ”Ce învăţăm noi de aici”, în legătură cu consumul de alcool, răspunsul copilului a fost ”Nu e nici o grabă să devin adult. Ar trebui să profit acum că nu sunt”.
Lectura confesiunilor lui Hausvater, o experienţă intelectuală care nu trebuie ratată
Primul contact cu vrăjitoria teatrului i l-a oferit Doamna B., care „nu-şi mai amintea vineri că marţi murise”, iar moartea adevărată o vede în kibbutz şi o aude la radio (Aici Radio Kol Israel).
Experienţele erotice cu mame ale unor colegi de şcoală, uimirea în faţa descoperirii femeii ne parvin prin intermediul unor povestiri scurte, savuroase prin naturaleţea relatării.
O carte care „se citeşte cu sufletul la gură, o respiri, o bei”, afirmă scriitoarea Nora Iuga, în postfaţa Aştepta cu nerăbdare duminica să redevină copil avolumului „Ce dacă”. Ea spune despre Alexander Hausvater că „aparţine celor fără de odihnă, celor peste tot acasă, celor mereu grăbiţi, mânaţi din urmă, întorşi din urmă, mereu cu râsul pe buze, cu umorul la purtător, el, care transformă aerul într-un gaz îmbibat de frumos şi de bine. Întorc foile, îi aud glasul şi văd bătând mereu drumurile lumii, iubind neîntrerupt ca toţi cei sortiţi să iubească eternitatea efemerului, clipa care rămâne atât de frumoasă”.
Lectura confesiunilor lui Alexander Hausvater din ”Ce dacă”, apărută la Editura Integral, în 2017, este o experienţă intelectuală care nu trebuie ratată. Lansarea de mâine, de la Teatrul Municipal „Matei Vişniec” din Suceava, este acompaniată şi de o expoziţie de ilustraţii semnată Dan Lăcătuş.
Regizorul Alexander Hausvater s-a născut în Bucureşti, la 11 iunie 1949. În 1959 a emigrat în Israel, împreună cu părinţii. A absolvit Universitatea din Tel Aviv şi a studiat dramaturgia la Dublin, iar în 1971 s-a mutat în Canada, ţară în care şi-a făcut o carieră de invidiat ca regizor. A fondat şi condus teatre şi centre de cercetare, a scris teatru, a regizat spectacole de operă, a predat la universităţi din toată lumea. În 1990 s-a întors în România. La Suceava a montat, anul trecut, la TMMV, ”Fernando Krapp mi-a dat această scrisoare", de Tankred Dorst şi Ursula Ehler.